Ina Simona Cirlan

Am citit jurnalul tău în chiar ziua postării numai că n-am avut timp să-ți mărturisesc ce gust bun a avut cafeaua băută împreună. Cursivitatea m-a făcut să uit ca citesc am avut strania senzație ca stau cu tine la barul Rodicăi.
Știu doar că unele lucruri odată numite se așează, se alină...

Să-ți meargă din plin, Sorine!

Eram sigură că-i vei face felul:)) însă nu mă așteptam să fie așa curând.
Foarte puternic pasajul- viziune, pare un altfel de tip de îmbrățișare, ultima, intensă și dureroasă.
E bun și sfârșitul seriei, cârcotesc doar că s-a sfîrșit:). Ești sigură că Angela nu deschide ușa din întâmplare și... știi tu...

Eu așa zic că mai nimic nu s-a schimbat. Numai că oamenii au mai eliminat din zei. Dacă mă va lăsa timpul o să și demonstrez cum:).
Îți mulțumesc pentru zâmbetul matinal, cu drag!

Pici-pici da\' uite cum mi-a răsturnat mitologia pe dos:))
Cred că ai dreptate, Doru numai că eu încerc mereu explicații anapoda, mă știi doar:). Uite că la zâne nu m-am gândit, asta e o temă serioasă, promit să o pun la macerat. Mulțumesc pentru culoare pe care ai pus-o pe obrajii poveștii.
Cu marele meu drag de tine!

Lora dragă,
Scumpă-mi ești la vedere! Eu o să mai spun dar mai bine să rămână între noi, îți dai seama că n-aș fi în stare decât să-ți confuzez pe viață micuțul:)
NU-i așa că o să mai vii? Dacă nu de bunăvoie măcar legată fedeleș:) hmm... cum poți lega de scaun un cititor în lumea asta virtuală:)). Îți mulțumesc pentru că nu uiți să-mi zâmbești, cu mult drag!

N-am să înțeleg de ce și acum ai tot nivel 0.
Voi strînge toate comentariile tale și le voi închide într-un plic mirosind a cimbrișor. Voi fi sigură atunci că rezerva mea de căldură și zâmbet pentru zile mai puțin luminoase e asigurată:)
Cu pălăria mea mare de mușchetar, fără pene:)), o plecăciune, cu drag!

Deja eu mi-s atinsă acum de metaforă:).
Dumneavoastră ați fost unul din scriitorii care mi-au încântat adolescența așa că nu pot decât să zâmbesc unui fapt pe care nu-l credeam posibil la vremea aceea, să vă găsesc aici!
Mulțumindu-vă pentru întâmplare, cu foarte mult drag!

Norocoasă prietena ta. Ea reușise să-și-i adune la un loc:). Nici eu n-o să mă las, poate reușesc să le întind o capcană:))
Mulțumesc, pentru trecere și zâmbet. Cu drag!

:)) Și zi așa, când sus când jos, numai să n-aiba omul olecuță de liniște, dom\'le!
Totul foarte organizat, n-am ce zice!
Faină de tot poanta din final după zâmbăritul prelungit prin tot textul!
Sincer eu nu mi dau seama dacă se aude Bach știu doar că miroase teribil a epidermă încinsă așa că nu mă pot localiza cu precizie. Voiam doar să te întreb: ce zici, îți arăt împrejurimile?:))

Păcat că textul devine moralizator la sfârșit. Probabil că ai pornit fixată pe idee și n-ai vrut să deviezi:) pe cărărușele care se deschid pe parcurs.
Până la:
„- Nu pricep de ce îți pierzi vremea cu șleahta asta de dobitoci! Mă rog ... experimentările tale.”,
textul e bun și ai nenumărate piste ușor de exploatat. Ar fi păcat să n-o faci mai ales că Relu e un personaj puternic și ți-ar asigura un schelet rezistent:) .
Mai trec dacă nu o să mă dai afară:)!

De ce partea a doua? M-am foit mult să o găsesc pe prima. E drept că fragmentul se susține singur eram însă curioasă să-l așez într-un puzzle:).
Ochiul tău știe să surprindă detaliile strict necesare pentru creionarea atmosferei pe care o dorești, mânuiești bine dialogul și ăstea sunt atuuri importante. Chiar dacă fără semne te vizitez mai des decât crezi:)

Stefan,
Tulburătoare zicere ai împărtășit azi!
“a spune lucruri simple echivalează
cu a lua apă din fântână
prin mâinile lui Dumnezeu”.
Aici se află deja o întreagă poveste spusă fermecător în doar câteva cuvinte.
Admirativ!

Dănuță, om frumos,

Să comentez poezii nu prea știu. Deja lumea s-a obișnuit cu mine și mă tolerează .
Venisem doar să-ți povestesc cum mă tratez eu în sânul familiei. Mezinul meu de o bucată de vreme, la ora de culcare, mă privește foarte-foarte atent( închipuie-ți o lupă de aia care transformă porii în cratere uriașe și firișoarele de păr în arbori seculari), oftează și zice:” Mami, tu ești foarte bătrână. Cum o să trăiesc eu fără tine?”
Si asta seară de seară. Chestia e foarte stimulantă pentru că mă ajută să mă conving că sunt foarte tânără , eu pe mine, mai puțin pe el care e clar fixat pe anumite limite de vîrstă pe care eu bag seamă că le-am depășit.
Așa că nu mi-a mai rămas decât să trec la amenințări: “ Măi copile, dacă mai continui așa o să mă ususc ca o păstaie pe arac înainte de vreme. Ce ți-am povestit eu despre sugestie și autosugestie?”
S-a gândit nițel, și-a revizuit atitudinea și acum îmi spune de cîte ori îl apucă amocul” Știi, mami am văzut că astăzi ai fost mult mai tânără, toată ziua. Mîine o să fii și mai tânără decât azi și peste două săptămâni o să încapi cu mine la piscina pentru copii, nu-i așa?”
Așa că, te rog să-i dai maturității ăleia doi pumni în stomac și din partea mea, nu de alta dar mi-e frică de piscina pentru copii. Aș arăta ca o balenă eșuată la țărm.
Uff!

Nimic nu e întâmplător cum s-ar spune, dacă nu-ți greșeau analizele nu făceai lista cu nefăcute fără de care nu te-ai fi rostogolit în pas lin de cascadă tumultuos pornită la vale cu o prospețime de-a dreptul suspectă pentru o fantomă încăpățânată și proscrisă pe deasupra... stai să respir nițel măcar acum căci pe parcursul terapiei tale n-am avut nici cel mai mic răgaz.
O înlănțuire excelent susținută în ritmul alert pe care ai ales să marșezi. Fiecare secvență are șpilu’ și farmecul ei, cea cu lumea lui domnu Nicu transcrisă fidel și delicat pe propria-ți piele ar dărâma de râs până și un tanc de pe șenile... Și da, sunt și alte feluri de zâmbete dar e mai bine să le citim fără să le pomenim că nu de alta ajungem depresivi, ne lăsăm și de fumat și alte chestii dăunătoare sănătății:).
Un umor tonic, inteligent, reconfortant.
Și da, o să pun steluța, oricine are dreptul la o ultimă terapie, nu?

Să nu crezi că am pierdut vreun episod. Îmi place teribil seria și aștept cu nerăbdare să văd ce se va întâmpla. Cu textul acesta e ceva diferit. Încă nu-s lămurită dar am răbdare să mă dumiresc.
Cum spuneam răbdătoare și nu prea:)

Mi-am amintit acum și de „Surpriza cea mare” la care am emis primul hohot sănătos de recunoaștere:). Nici n-ai idee cât de mult te-aș vrea mai des pe tărâmul râsului sănătos, deși știu că posibilitatea ta de a aborda stiluri atât de diverse este un avantaj fantastic și ar fi păcat să te cantonezi doar pe un palier:)
Și o mică sugestie. Aș scoate porțiunea aceasta:
\"Mi-am amintit...\" spuse Latzi ca și cum ar fi fost lovit de o revelație importantă, \"nu-i zâcea la șou \"lacu\' rațălor\" îi zâcea \"lacu\' lebedelor\", șî o fost scrisă di\'un rus pă care-l chema..., ceva cu... \"șai\"... \"șaicov\"....
\"șaicovschi dacă-mi amintăsc bine.”
Mulțămesc de zi cu lacrimi:), măh Andrei! Zici că nu mai ai drum prin Ploscoș??

Ochiul tău pare să fi început un altfel de călătorie. Tărâmurile acestea sunt mult mai fragile și puțin sunt cei știu să păstreze echilibrul. Tu ești cu siguranță unul dintre ei.

Un călător nițel întârziat dar nelipsit!

Prinsul în mreje este una din principalele calitați a scriiturii tale. Sinuos, traseul epic nu poate fi eclipsat decat de meticuloasa așezare a cuvintelor. Imperceptibile vămi între fantastic și real, comic, ironic și tristă ulcerare lăuntrică.
Lectura îți oferă avantajele unui zbor pe deasupra unei lumi miraculoase, ciudat, în chiar sfertul de gondolă al mamei Elena al cărei combustibil e descântecul ce se insinuează languros în auz. Note în plus pentru onomastică, acuratețe și inedit.
Un răsfăț de seară către dimineață pe care mi l-am permis și pe care îl recomand spre citire.

Atâta timp cât ai simțul umorului antrenat și se vede că îl ai, bănuiesc că vei zâmbi și atunci când mă voi inspira din versurile tale:)
Îți mulțumesc pentru zâmbet și da, voi veni! Numa\' puțintică răbdare să ai:)

MIcule Vrăjitor
Uite vezi, eu tocmai asta uitasem, că poți bate la Ușă chiar dacă e închisă, în fond poate fi doar o scurtă pauză de masă:).
Doru și Emanuel:) , cele cel puțin două persoane îți mulțumesc pentru stropul ăsta de înțelepciune care mi-a răcorit mintea-mi nițel înfierbântată!
Pentru tine, cu un drag imens care nu încape într-o biată pagină!
Leonard,
Ai o intuiție extraordinară, încep să mă întreb dacă nu erai cumva tupilat printre panseluțe mele astăzi de dimineață când eu încercam să aflu dacă exist pentru a cugeta sau vițeversa:)).
Ai perfectă dreptate, e scris dintr-o suflare și o auto-analiză obiectivă mi-a confirmat că ai dreptate, cred că doar asta era miza, cea pe care tu ai punctat-o cu precizie.
Onorată de desfacerea delicată în feliuțe, eu într-o zi mai puțin săltăreață, mulțumindu-ți! Cu drag!
Norică,
Când am primit înștiințarea semnată de tine:), mi-am zis că de data asta, hotărât nu mă-nveselesc. Am sfârșit râzând în hohote după numai câteva secunde. Spune și tu, om serios sunt eu? Mine-urile astea până la urmă au un substrat comun, cu siguranță.
Încă zâmbind, mulțumesc aducătorului de pace:)

Continuare să fie atunci, numa\' că trebuie s-o aștept. De obicei durează mult pana se hotărăște, din păcate!
Și eu mă bucur de întâlnire, oricând cu drag! Multumesc!