Pe patul suferinței mele zac,
Doar venele-mi mai mișcă tulburate,
Aștept doar o mișcare să mai fac,
Din neputință să mă-ndrept spre moarte.
E tot pustiu in jur și rece,
Și-o singură culoare:
Tu esti facuta din izvoare reci,
Din ploi adanci de munte-ncremenit,
Si jucause apele iti treci
Pe stanci fierbinti cu carne de granit.
Infiorate apele-ti aduni
La umbra unui codru rasucit
Iar
Mă simt rădăcină de plop fără soț,
Alunec grăbit printre pietre grăbite,
Pământu-mi deschide-o mulțime de porți,
Mă lasă să intru și-apoi le închide.
Mă simt zăvorât în o mie de taine
Și sunt
A fost o noapte scurta,chiar prea scurta,
Si-am adormit aproape in cadere,
Caci am cazut ca un soldat in lupta
Inconstient si fara de putere.
Pe frontul negru unde-am fost infrant
Era si cald si
Te uiti in urma...si te uiti din nou.
In spate drumul se dizolva-n noapte
Si-ntreg orasul parca-i un cavou.
De nicaieri se tin de tine soapte.
Un fir caldut de abur il respiri,
Dar parca te
Femeie albă cu priviri de șarpe,
Respiri și totul se preface-n stâncă,
Iar pletele îți curg ca niște ape
Peste obrajii unde vor să plângă.
Ce pleoape triste și ce frunte rece,
Ce gură ca o
Te priveam,căprioară sălbatică sărind pe colțuri de stâncă.
Păreai a coborî dintre stele odată cu întunericul
Și gingașia mersului tău te făcea sa strălucești
Mai argintie decât luna din care
