Poezie

Stare de adio

1 min lectură·7 septembrie 2005

Mediu

Femeie albă cu priviri de șarpe,

Respiri și totul se preface-n stâncă,

Iar pletele îți curg ca niște ape

Peste obrajii unde vor să plângă.

Ce pleoape triste și ce frunte rece,

Ce gură ca o rană sângerândă,

Ce buze mincinoase vrând să plece

Cu alte buze parcă să se-ascundă!

Te-am căutat mereu prin Univers

Și-am tot sperat să te găsesc,Planetă,

Să te dezbrac de taine cu un vers,

Să ne iubim,să facem o cometă...

Dar în zadar am rătăcit prin noapte

Și-am căutat prin orice galaxie...

Tu pe orbita ta mergi mai departe

Și te-nvârtești,ce-ți pasă oare ție?...

Eu cred că te iubesc și nu mă-nșel

Căci simt în mine o durere cruntă

Ce nu-o pot alina în nici un fel:

Ca sângele prin vene mă inundă.

Adio nu e un cuvânt, e-o stare,

Adio e săgeata spre mormânt,

Adio e sfârșitul de mișcare,

Adio e o stare nu cuvânt!

001.386

Imp. “Stare de adio.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/imp/poezie/139730/stare-de-adio

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.