Poezie

Singur

1 min lectură·21 februarie 2011

Mediu

Pe patul suferinței mele zac,

Doar venele-mi mai mișcă tulburate,

Aștept doar o mișcare să mai fac,

Din neputință să mă-ndrept spre moarte.

E tot pustiu in jur și rece,

Și-o singură culoare: cenușiu,

Iar timpul parcă vine, dar nu trece.

Ce dată-i azi? Aiurea, nu mai știu!...

Eu mai exist doar, însă nu trăiesc,

Căci viața fără suflet nu există.

Al meu s-a dus în raiul sufletesc.

Sunt doar un nume undeva pe-o listă

Și îmi aștept sfârșitul cărnii mele

Și-aștept ca inima-mi să nu mai bată,

Să-mi moară gândurile, să ma-înec cu ele

Și chinul vieții să se-incheie-odată.

001.070

Imp. “Singur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/imp/poezie/13972381/singur

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.