ilorian paunoiu
Verificat@ilorian-paunoiu
„https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949”
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 -…
Si e nerabdator sa va auda...
ii puteti adresa felicitarile direct
0766 726 225
0741 949 599
Pe textul:
„Ilorian Paunoiu \"Cantarea Cantarilor\"" de ilorian paunoiu
eu am aflat abia acum...
Am vazut cateva secvente inregistrate si vi le-am daruit si voua...
De ce a ales Cantarea Cantarilor ???
ma tot intreb si caut raspunsuri
mariana
Am gasit un articol ...
Descântarea cântărilor
de Vianu Muresan (268 afisari, 2006-12-20)
Nu sunt chiar atât de îndrăgostit încât să-l epatez pe regele Solomon, ori pe vreun alt culturist al retoricii inimoase, cu efuziunile mele sentimentale. Iar dacă aș fi, n-aș căuta să-l fac să înnebunească de invidie, lăudându-mi prietena la modul sfruntat, nici nu m-aș sforța să implantez prin trucuri poetice fantasma ei în mințile afânate ale paraziților iubirii. Căci există și această specie, a inșilor ce aglutinează dialectal, onomatopeic, fragmente din scenariile erotice ale celor ce știu să și le facă exemplare ori din produsele culturale la îndemână (cărți, filme), compunând adevărate cumetrii de indigeni ai fantazării insidioase, gata s-apuce cu mâinile lor nespălate șoldul perplex al femeii născute din visul unui geniu îndrăgostit, să o smulgă, grohăind, din rimele în care vibrează strălucirea ei.
Dacă ne uităm în trecut, observăm că de mii de ani civilizația noastră n-a reușit să inventeze decât câteva, puține, mituri erotice, în jurul cărora vâjâie mimetic puhoiul afecțiunilor umane, ilizibile, sforțându-se să-și cristalizeze o formă oarecare.
Povestea de iubire din Cântarea cântărilor e nu numai cea mai populară, dar și cea mai divers asumată hermeneutic din toată literatura iudeo-creștină. Și poate că nu prin caracterul excepțional al actelor ce se petrec acolo, destul de comune dacă le comparăm bunăoară cu cele din mitul lui Orfeu sau Tristan și Isolda, ci prin calitatea construcției poetice a relației de iubire.
Trăirile intime, în special când e vorba de o pasiune erotică sau mistică, nu pot fi măsurate cu nici un instrument, nici nu pot fi comparate între ele, pentru simplu motiv că, trăite de persoane diverse, în spații afective ermetice, nu există nimic comun între o poveste și alta de iubire.
Dacă totuși acestea devin literatură, și abia atunci ele încep să existe ca poveste ceva cu structura unui mit, a unei opere încheiate se obligă implicit să ne răsfețe cu stilul în care se compune o astfel de relație. Așa cum diferența dintre răcnetul animalului aprins și serenada cântată de îndrăgostit la geam o face nu tensiunea emoțională, ci stilul limbajului în care ea este transpusă, la fel o relație erotică devine mit sau rămâne un amalgam de gesturi și răbufniri emotive, în funcție de limbajul poetic în care ea se exprimă poetică a gestului, a fantasmei și limbajului deopotrivă.
Cred chiar, că la constituirea unui atare mit avem de-a face cu teopoetici ale iubirii, construcții în registrul divinului a formelor erotice umane. Nu se poate ști cât de profundă sau frumoasă e una sau alta dintre multele relații, nici nu se poate judeca exemplaritatea acestora în raport cu modul exprimării erotismului speciei noastre.
Însă putem ști cum sunt exprimate, ce calități adoptă ele odată ajunse în spațiul literar-artistic, singurul deocamdată în care ne putem conserva istoriile, singurul în care iubirile noastre rezistă mai mult decât în viață.
În realitate orice poveste de iubire este un eveniment al limbajului în care ea se formulează. Nu înseamnă deloc nici că actorii ei sunt conștienți de literatura pe care-o degajă emoțiile lor, nici că intenția lor erotică are ceva de-a face cu memoria culturală ce-i va salva.
Înseamnă numai că povestea ca atare nu le aparține, chiar dacă doar ei trăiesc, simt și acționează după scenariul care-i va revendica drept paradigmatici. Ei suferă și fac să se întâmple diverse fapte, ei au inițiative, ei se tem, ei vorbesc și tot ei, atunci când tac, înțeleg din asta ceva, ei trăiesc și se comportă ca și cum o plasă magică i-ar fi capturat în nodurile ei încâlcite; însă nu ei își spun povestea și, prin asta, ei nu aparțin de fapt propriului mit. Pentru destinul cultural al unei atare relații nu e suficientă rețeaua faptelor, nu-i de ajuns că anumite evenimente se petrec
. Mai trebuie ca cineva să formuleze toate acestea într-un limbaj, de o natură mitic-poetică în care să se recunoască tot ceea ce e dătător de sens la nivelul dorinței noastre erotice; e necesar un creator care să compună matricea literară, în care să circule narcotizați avatarii sateliți ai celor ce caută moduri expresive pentru manifestarea iubirii lor.
Așa după cum poveștile de iubire, iar nu istoriile concrete ale relațiilor, sunt toate efecte literare, tot așa frumusețea sau banalitatea lor, strălucirea, fascinația și seducția lor sau, dimpotrivă, patetismul lor dezolant și mediocru depind de harul poetic ce le confecționează.
Ca atare, dacă admitem că în istoria umană crearea unor povești de iubire exemplare a fost una dintre cele mai dificile întreprinderi, cu doar câteva performanțe notabile, devine obligatoriu să concedem că tocmai creatorii acestor mituri erotice sunt învățătorii mari ai lumii, profeții exorbitanți ai inimilor umane, ce nu vor să viețuiască la umbra faptului comun, nici nu vor să se sature cu jocuri prescrise. Oricine, dacă e integru, ajunge să iubească, dar nu oricine are o poveste de dragoste. Orice îndrăgostit întrezărește într-un partener licărul perechii arhetipale, dar nu oricine găsește limbajul în care să-și transpună aprehensiunea. Iar asta nu e un defect sentimental, pe cât e dovada unei deficiențe poetice în asumarea propriei stări de îndrăgostire. Dacă în registrul cultural al erotismului a fi echivalează cu a fi spus, ne trezim în situația în care iubiri reale, neformulate, se manifestă fără a fi totuși, pe când poetizate, alte iubiri există fără a fi fost vreodată reale. Probabil că marii îndrăgostiți sunt la fel de neștiuți și rari precum sfinții; dacă avem totuși mituri ale iubirii, nu lor le datorăm zestrea, ci marilor povestitori ai iubirii, care sunt probabil mari nefericiți, ce n-au avut norocul să trăiască sentimente pe măsura propriilor povești căci, din păcate, darul cântării și cel al iubirii nu poposesc în aceeași persoană.
Și numai ei știu cât poți fi de nefericit, când povestea iubirii, cu care îi fascinezi pe alții, te lasă pe dinafară, și trebuie să înduri o existență de scopit al inimii.
http://www.adevarul.ro/articole/descantarea-cantarilor/211143
Pe textul:
„Ilorian Paunoiu \"Cantarea Cantarilor\"" de ilorian paunoiu
http://www.valcea1.ro/stire_video.php?v=875
daca faci copy apoi paste in bara de sus il poti vedea pe Ilorian la lansare
Televiziunea locala a fost pe faza
cu drag,
mariana
Pe textul:
„Ilorian Paunoiu \"Cantarea Cantarilor\"" de ilorian paunoiu
El a continuat sa scrie ...eu n-am mai reusit sa transcriu pentru voi...
cu mine timpul n-a mai avut rabdare...un job, doi copii
Iata cum a fost...un articol
Femeile pesediste strâng bani pentru editarea unui volum de poezii
Sediul Organizatiei Municipale Ramnicu Valcea a PSD a fost joi, 27 septembrie 2007, gazda actiunii pentru luna septembrie a Organizatiei Municipale de Femei. Scopul acestei intalniri a doamnelor social democrate a fost de strangere de fonduri pentru publicarea unui volum de poezii al poetului valcean Ilorian PÃUNOIU. Ilorian PÃUNOIU, in varsta de 42 de ani, suferă de o boala grava numita distrofie musculară progresivă de tip Duchenne, boală nevindecabilă, care progresiv, duce la atrofierea gravă a segmentelor neuromusculare. A debutat la 20 de ani în „Vâlcea literara\", foaie a Societății Literare „Anton Pann\", cu o prezentare a scriitorului Ion Soare. Au urmat poezii publicate sporadic, începând cu anul debutului, 1986, în „Tribuna” de la Cluj-Napoca, apoi în „Luceafărul\" și în „Suplimentul literar\" al „Scânteii Tineretului”-1987, 1988,1989. “Am desfășurat o activitate publicistică în ziarele din Râmnicu-Vâlcea, în special la „Reporter , „Curierul de Vâlcea , „Monitorul de Vâlcea”. Am păstrat prea puțin din aceste articole și din poeziile publicate în revistele de cultură. In afară de ziarul „Reporter”, nimeni nu mi-a dat un leu pentru tot ceea ce am scris. Eu nu aveam bani să-mi cumpăr o carte și ei nu-mi plăteau munca. De aceea am întrerupt publicistica. Eu visam „Carte”, publicarea primului meu volum… Visul meu de-o viață s-a împlinit la vârsta de 33 de ani: lansarea primului meu volum (Strigarea numelui) ce a avut loc pe 11 ianuarie 1998 la Biblioteca Județeană \"Antim Ivireanul\" din Râmnicu-Vâlcea.Din 1998 a mai publicat aproape în fiecare an câte o carte, patru volume de versuri și unul de eseuri: „Strigarea numelui“— 1998, „Jocul secundei” - 1999, „Scrisori către aproapele” - 2000, „Banchetul reginelo”r - 2002, „Arheologie sensibila” - 2002, prefațate, două dintre ele,de Constantin Zărnescu și Valentin Tașcu din Cluj-Napoca. “Am deja scrise încă trei volume de versuri și lucrez la un volum de eseuri „Agapologia” și la unul de aforisme și cugetări”. Cele 15 doamne prezente la aceasta seara peotica au ascultat poeziile poetului valcean , l-au rasplatit cu aplauze bine-meritate si i-au pus intrebari din diferite domenii (chiar si politic). Au mai fost prezenti la aceasta seara poetica secretarul orgnizatiei municipale Ramnicu Valcea a PSD si pesedintele interimar al organizației de tineret. La sfarsitul discutiilor s-a organizat o tombola prin care doamnele au putut face un schimb de flori prin intermediul unei tombole. Fiecare billet de tombola a fost platit cu o suma de bani care va contribui la lansarea urmatoarei carti a domnului Ilorian PÃUNOIU.
by ziarul_de_valcea, Duminica, 30 Septembrie 2007 18:46, Comentarii(1)
Pe textul:
„Ilorian Paunoiu \"Cantarea Cantarilor\"" de ilorian paunoiu
Ma incearca un sentiment de calda si calma recunostinta...
Tu esti cea care m-a intampinat cand am venit aici
Trecuse multa vreme,nimeni nu spunea nimic, cateva afisari...Nu stiam ce sa fac...Nu-i nimeni, nicaieri????
Si atunci o vorba buna, o lacrima, o vibratie care se simtea prin monitor...
Apoi au venit si altii...
\"Așa și noi, se cade să urmăm pilda lui Dismas și să pricepem ce preț poate dobândi în unele împrejurări o vorbă bună. Aur și argint să dăm nu avem, nici obiecte, nici mărfuri, nici ajutor efectiv oarecare. Înseamnă că suntem sortiți a nu face nimic, a sta țepeni, reci, nepăsători, absenți cu duhul, de gheață și de piatră? Surzi, orbi, cu gândurile aiurea? Departe, rătăcind pe meleaguri ale singurătății în sine învârtoșată?
Ceva, oricând și oriunde, în ciuda împrejurărilor celor mai neprielnice și mai adverse, ne rămâne de făcut: năpăstuitului din preajma noastră îi putem spune o vorbă bună. Actul acesta gratuit și neeficace (din punct de vedere practic), “surplusul” acesta, inutilitatea aceasta nu reprezintă o vorbă goală ci bună. Vorba cea bună a tâlharului din dreapta înmiresmează aerul vitriolat al Golgotei și aidoma adierii line care, pe Horeb, i-a vestit lui Ilie apropierea Atotputernicului, sălășluiește pace și dulceață în sufletul omenesc al Mântuitorului.
Constantin Noica a scos în evidență comorile filosofice ale rostirii românești. Expresia o vorbă bună ne poate fi călăuză întru înțelegerea fondului duhovnicesc al graiului nostru. Recursul acesta ne rămâne de-a pururi la dispoziție: cu o vorbă bună putem roura sufletul cel mai pustiit al unui semen al nostru. Să nu pierdem, când ni se oferă, prilejul de a șterge sudoarea de pe fața oropsitului, ca milostivnica Veronica ori de a îndulci sufletul unui răstignit printr-un cuvânt de mângâiere și părtășie, așijderea tâlharului celui bun. \"
O vorbă bună
eseu [ ]- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nicolae Steinhardt [Nicolae_Steinh
http://www.agonia.ro/index.php/essay/48083/index.html
Inspirat cu adevarat titlul!!!
\'Ce bine e când se întâlnește frate cu frate!\'
articol [ Evenimente ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Dana Stanescu [bursucel]
http://www.agonia.ro/index.php/article/166942/index.html
2006-02-21 | |
Multumesc inca o data,
mariana
Pe textul:
„Ilorian Păunoiu-Simfonie pentru spadă și crin" de Dana Stanescu
Pe textul:
„Ilorian Păunoiu-Simfonie pentru spadă și crin" de Dana Stanescu
http://www.agonia.ro/index.php/prose/107623/index.html
Mircea Cartarescu
Dragi prieteni,
Daca simtiti un cat de mic impuls de a-i darui ceva lui Ilorian, nu va retineti!
Ce isi doreste cel mai mult e prezenta voastra acolo, pentru doua ceasuri!!!
De ce?
Dumnezeu n-a promis nimanui ziua de maine!
Sunt rezervate 15 locuri de cazare la o casa de cultura pentru tineret,5 camere a cate 3 locuri, gratuit.
Tinerii care vin la cenaclu au pregatit si ei o camera frumoasa, acasa si in suflet!
La fata locului se mai pot aranja lucrurile!
Veniti, dara, cu cel mai frumos lucru de pe pamant:cu poezia!
mariana
Pe textul:
„Ilorian Păunoiu-Simfonie pentru spadă și crin" de Dana Stanescu
Ina,abia dupa ce l-am cunoscut am inceput sa inteleg si eu.
Privind in ochii lui, pana atunci fusesem prea comoda...
Este varul sotului meu,l-am cunoscut pe cand eram prieteni.
Si ma pregateam din nou sa fug, sa nu-mi asum responsabilitati, sa dau vina pe altii
Cumva suferinta lui ii era data pentru ca eu sa inteleg
Pentru ca altfel nu s-a putut, desi citisem si eu o bruma de carti, traisem si eu o bruma de experiente
El a facut enorm pentru mine
Pe textul:
„Despre Ilorian" de ilorian paunoiu
Ilorian si-ar fi dorit mult sa ajunga la lansare,a fost cu gandul la tine tot timpul...
Si-ar fi dorit s-o cunoasca pe cea care i-a daruit cea mai mare bucurie:bucuria de a publica un nou volum de versuri(incetase sa mai spere)
Teea Mirescu a sponsorizat integral volumul de versuri Simfonie pentru spada si crin, aflat sub tipar la editura Conphys din Ramnicu-Valcea.
Intre vorbe si fapte se naste un soi de ametitoare poezie,lacrimile cuvintelor, lacrimi de bucurie,bucuria de a darui
Teea, sanatate in noul an si sa ne daruiesti mereu poezia sufletului tau!
Mare drag de tine,
Mariana
Pe textul:
„Lansare de carte - Dimensiunea imbratisarii - Teea Mirescu" de Adina Ungur
Radu,ia tot ce-ti place si reconstruieste...
E un joc subtil
Pe textul:
„Vis de iarna" de ilorian paunoiu
Tu n-ai uitat,cum se face?
Uite, m-am gandit o clipa la un mic complot,sa vorbesc cu cineva sa scrie un articol la aniversare,sa-i duc urarile atator oameni... Apoi am renuntat...nu-i bine sa fortezi nota...Raman cele cateva scrisori si sms-uri, atat de pretioase...
Pe textul:
„Scrisoare" de ilorian paunoiu
Ingeri camuflați
îmbrăcați lumește
merg zâmbind pe stradă
vorbesc românește
au chipuri diferite
aura discretă
insă pe sub unghii
toti au praf de cretă
Pe textul:
„Sfânta lașitate românească sau unde ne sunt visătorii ?" de Ioan Ivașcu
Sper sa nu te vindeci niciodata!Ce mi-as dori o pandemie...de poezie!
Pe textul:
„Cântec" de ilorian paunoiu
Ironia soartei,el trebuie purtat in brate si fizic,cu corpul,si virtual,cu textele sale...
Se cheama deci ca a repurtat o dubla victorie...
Mai treci,ma duc eu la izvor si mai aduc...
Cu drag, Mariana
Pe textul:
„Cântec" de ilorian paunoiu
de Erma Bombeck
Cele mai multe femei devin mame accidental, altele vor, puține datorită presiunii
sociale și câteva din obișnuință.
Anul acesta aproape 100 000 de femei vor deveni mame ale unor copii handicapați.
V-ați pus vreodată întrebarea cum sunt alese mamele copiilor handicapați?
Eu L-am vizualizat cumva pe Dumnezeu privind în jos spre Pământ și alegânu-Și instrumentele
de procreație cu multă grijă și prudență. El se uită și Își instruiește
îngerii care notează într-un registru uriaș.
\"Armstrong, Beth; băiat. Sfânt protector...dă i-l pe Gherasim. El e obișnuit cu
blasfemia.\"
\"Forrest, Marjorie; fiică. Sfânt protector, Cecilia.\"
\"Rutledge, Carrie; gemeni. Sfânt protector, Matei.\"
La sfârșit El dă un nume unui înger și zâmbește, \"Dă acesteia un copil
handicapat\"
Îngerul e curios. \"De ce tocmai aceasta Dumnezeule? E atât de fericită.\"
\"Întocmai,\" zâmbește Dumnezeu, \"Aș putea da un copil handicapat unei mame care
nu știe să râdă? Aceasta ar fi crud.\"
\"Dar are ea răbdare?\" întrebă îngerul.
\"Nu o vreau cu prea multă răbdare căci astfel s-ar îneca într-un ocean de
auto-compătimire și disperare. Odată cu prelucrarea șocului și a resentimentului, ea
se va descurca.\"
\"Am privit-o azi. Ea are acea conștiință de sine și independență,
atât de rare și de necesare la o mamă. Știi, copilul pe care-l voi da
ei are propria sa lume. Ea va trebui să se transpună în viața lui și
aceasta nu-i va fi ușor.\"
\"Dar, Dumnezeule, cred că ea nici nu crede în Tine.\" Dumnezeu zâmbește, \"Nu contează,
pot să repar aceasta. Aceasta este perfectă – are destul egoism.\"
Îngerul comentează - \"egoism? e cumva o virtute?\"
Dumnezeu dă din cap. \"Dacă nu se poate separa din când în când de copil,
nu va supraviețui niciodată. Da, iată o femeie pe care o voi binecuvânta cu un copil
mai puțin perfect. Încă nu-și dă seama, dar va fi invidiată.
Pentru ea nu va fi firesc niciodată un ‘cuvânt rostit’. Ea va considera ‘un pas’
ca fiind firesc. Când copilul ei va spune \'Mama\' pentru prima dată, ea va
trăi un miracol, și va ști aceasta!\"
\"Îi voi permite să vadă clar lucrurile pe care le văd...ignoranță, cruzime,
prejudecată....și-i voi permite să se ridice peste acestea. Nu va fi niciodată singură.
Eu voi fi lângă ea în fiecare minut din fiecare zi din viața ei, deoarece ea
Îmi face lucrarea ca și cum ar fi aici la sânul Meu \".
\"Și cum rămâne cu Sfântul protector?\" întrebă îngerul, cu condeiul ridicat în
aer.
Dumnezeu zâmbește, \"Oglinda va fi de ajuns.\"
Cu drag,
Mariana
Pe textul:
„Și dacă..." de Bejliu Anne-Marie
Anne_Marie, continua, orice ar fi!Ti-amintesti cat de tare te-au durut primele caderi,apoi e mai bine!Tot doare, dar nu la fel de tare
\"Nu știu dacă lupta mea va fi în van sau nu,nu știu dacă sinceritatea mea se va preschimba într-o sărbătoare a adevărului dar sunt sigură că voi reuși să-i determin pe oameni măcar pentru o clipă \"să se cuminece din taina lui.\"
Si eu sunt sigura, iar bucuria ce-o simt acum e o cuminecare dintr-o taina
Mariana
Pe textul:
„Să fim sinceri cu sinceritatea!" de Corneliu Traian Atanasiu
In comuna Popesti de Vilcea functioneaza, de citiva ani, Cenaclul \"Lumina\". Membrii grupului sint de parere ca este singurul de acest fel din tara, care isi desfasoara activitatea intr-o comuna. \"Vrem sa luptam impotriva manelelor, altminteri, Romania risca sa fie manelizata de la un capat la altul!\", spunea unul dintre membrii sai. Iar pentru ca lupta proletara a cenaclistilor sa aiba sorti de izbinda, pun umarul la... demanelizare pina si primarul, secretarul, unul dintre consilierii Primariei, care este si presedintele cenaclului. La loc de cinste, antimanelist de soi, este si politistul care, pe vremuri, a fost un aprig sustinator al miscarii culturale. \"Organul\" citeste mai pe sest epigramele celor prezenti, si asta ca sa nu-l acuze careva de agitatie impotriva placerilor desantate ale discomanilor
http://arhiva.monitorulcluj.ro/2002/2002.01.22/reportaj2.html
Pe textul:
„noi nu vrem să fim trimbulinzi!" de dorin cozan
Ar fi grozav!
Ii puteti face chiar o surpriza.El conduce un cenaclu in Ramnicu Valcea,vine o data sau de doua ori pe luna.Nu stiu amanunte,dar incerc sa le aflu.
Mariana
Pe textul:
„Confrate in suferinta" de ilorian paunoiu
S-ar putea sa fie ultima lui bucurie,ultima imagine pe care o va vedea prin fata ochilor!
Pe textul:
„6 (șase) \"Ore de poezie\" în Giurgiu" de cătălina vieru
