Poezie
Plouă, Doamne, plouă
1 min lectură·
Mediu
Plouă, Doamne, plouă, câți am mai rămas
Ne rugăm la tine, nu ne mai auzi.
Pruncii stau in baltă, făpturi de pripas,
Doamne, ochii nostri-s pe vecie uzi!
Plouă pe secunde, pe sprânceana ta,
Buza ta e aspră si uscat sărutul
Paradisul nostru l-am pierdut demult
Nu mai sună lancea, ruginit e scutul!
Ne-a murit iubirea, Doamne, intr-o baltă
N-am vibrat proiectul unui sat celest!
Trenul verii noastre nu mai are haltă
Doamne-aruncă astazi al vietii mele lest!
Strâmbă e balanța, înșelător cântarul
Si cu câte lacrimi vom plăti surâsul,
Doamne, moare ora, Doamne, pleacă harul
Răsăritul este una cu apusul!
Fratele meu plânge, plânge si mașina
Anvelopa vieții-i scursă pe asfalt
Noroi e pământul si deșert grădina
Unde e credința-stâncă de bazalt?
Bieți nuntași plouați și cu haine rupte
Nu ne mai poftește nimenea la masă,
Nu mai este rod, galaxii corupte
Singur esti tu mire fără de mireasă
075.647
0

Sinistru,
Bobadil.