Năluca
Priveam în zare mai demult, Pe vechile cărări, Unde-mi veneai ca și un prunc Cu dulcele alinări. Și cât de mult mi se părea Că trece pân\' să vi, Simțeam cum și clipirea Se scurge
IMIlie MihaelaLupta-n întuneric
Cu aripi frânte încă zbor, Mă-nalț deasupra unui nor. Orizontul mă îndeamnă Să tot zbor cu a mea rană. Când vântul se întețește, Peste față-mi zăbovește Și mi-aș fi dorit să scap De aș
IMIlie MihaelaFrântă...
O ploaie cade din cer, Un foc se stinge stingher, Un vânt împrăștie cenușa, Ce un suflet înăbușa... O floare a răsărit, Un bătrân s-a veștejit, O altă ușă s-a deschis Când pe cealaltă
IMIlie MihaelaSecretul
Þi-am aflat de ieri secretul Ce în suflet se zbătea, Și ți-am desenat portretul Să poți privi inima ta. Chiar și în portret tot bate Căci stau eu în fața ei. Câte zâmbete deșarte,
IMIlie MihaelaPrivirea ta
Ca o ploaie din cer, E rece și m-ascund. Mă lupt, dar e de fier Și tot mai tare m-afund. Mă uit și sunt pierdută, Ca într-un labirint. Ieșirea este mută, Umbre mă cuprind.
IMIlie MihaelaNu știam
Ce greutate să te știu Aproape, lângă mine. Sunt ce ai fi vrut să fiu Când nu eram cu tine. Am schimbat o lume-ntreagă, Lumea ta să fie a mea, Dar ai sfărâmat-o în grabă, Nu
IMIlie MihaelaAm fost copil
Cândva priveam întreaga lume De pe-un piedestal înalt, N-aveam pe conștiință urme Și nu credeam că am să cad. Lumea în palma mea stătea Și părea să-i placă. Dar timpul tot o clătina
IMIlie MihaelaMelancolie
Cântam note înalte S-ajungă către Marte, O stea să se aprindă Și-apoi să se stingă. Norii dansau pe cer, Îngerii cântau la violoncel, Sunete puține, Îmi amintesc de tine... Pășesc pe un
IMIlie MihaelaDurere
Îl vezi adesea suspinând Într-un colț mic de lume, Încă se visează zburând Pentru a nu lăsa urme. Cu fiecare lacrimă ce-i cade, Pierde un întreg... Și lacrima iar reapare Când o vede cu
IMIlie MihaelaRefuz
Lumea ta, regatul meu, Tu m-ai făcut regină. Dar nu a fost așa mereu Oare cine-i de vină? Mă vrei aproape Dar e cam târziu, Căci erai departe Când a ta voiam să fiu! Și când lacrima a
IMIlie MihaelaUmbra
Îmi amintesc că într-o zi Am rămas fără suflare, Dar ai venit asupră-mi Ca un parfum de floare. Tu, fără de seamă, Mi-ai redat speranță, Și umbra ta suavă M-a readus la viață. De
IMIlie MihaelaIubirea
E printre fire de nisip Și-n gândurile toate, Unde nu-i ea, nu-i nimic Doar încercări deșarte! O simt în adierea Ce-o duce unde vrea, Și amară-i mierea În comparație cu ea! E în fiecare
IMIlie MihaelaTu, doar pentru mine
Pașii tăi mă ghidează la răscruce de drum, Ochii tăi mă fac să văd dincolo de fum, Gura ta este hrană pentru tot restul zilelor Și mâna ta ușoară este leacul inimilor! Iți simt inima când bate
IMIlie MihaelaS-a răcit amorul
S-a răcit demult amorul Ce nemuritor era, Inima ta și-a luat zborul De lângă inima mea. Și visele dispar încetișor Căci sunt amare. Florile de la al nostru loc`șor S-au ofilit în zare!
IMIlie MihaelaPustie
Pustiu e tot în mine, Am sânge rece-n vine, Iar nouri plumburii Se-abat asupră-mi... Te văd ca-ntâia oară, Ce miros de primăvară! Privești direct la țintă, La inima mea frântă. Dar
IMIlie MihaelaDarul tau
Dă-mi mâna ta, lângă a mea s-o simt, Dă-mi glasul tău, glasul tău vestit, Ca pe mâna ta iubire să-ți împletesc Iar glasul tău în cutie să-l păstrez. Și de nu mai vrei vreodată să mă privești, Eu
IMIlie MihaelaCiudat
Ciudat că avem răspuns la orice întrebare Dar nu știm să întrebăm ce ne dorim mai tare. Cunoaștem tainele ascunse ale lumii Dar nu și să le interpretăm, așa cum spun unii. Ciudat cum
IMIlie MihaelaSă uit
Să uit aș vrea când în jur totul e pustiu, Când sunt acolo unde nu aș vrea să fiu, Unde nici zgmot, nici liniște nu e, Doar nimeni îmi este aproapele! Să uit că întreb și nu aud răspusul, Că
IMIlie MihaelaCu tine
Când am privit spre marea agitată Un suspin m-a cuprins de-ndată, Furtuna se-arată foarte vioaie, Marea nu are pe cineva să o ferească de ploaie! Iar frunzele copacilor se mișcă, Se strivesc
IMIlie Mihaela