Poezie
Cu tine
1 min lectură·
Mediu
Când am privit spre marea agitată
Un suspin m-a cuprins de-ndată,
Furtuna se-arată foarte vioaie,
Marea nu are pe cineva să o ferească de ploaie!
Iar frunzele copacilor se mișcă,
Se strivesc de pământ, nimeni nu le ridică!
Și norii sunt certați între ei, dar nimeni nu vede
Căci doar atunci când se-ntâlnesc, se-aud zgomote grele.
Și mă simt atât de norocoasă
Căci te am pe tine într-o zi ploioasă,
Îmi oferi liniște când sunt agitată,
De stropii de ploaie mă ferești de-ndată.
Cearta între noi un joc cald mi se pare
Căci ne certăm când te iubesc mai tare,
Nu pot însă să rezist deloc,
Căci eu mereu la tine mă întorc.
Lângă tine înțeleg tainele iubirii
Ritmul ei alert m-a destinat pieririi.
Dar eu mă lupt cu forțe prin furtună
Și nu pot să pierd când te țin de mană!
002045
0