Poezie
Tu, doar pentru mine
1 min lectură·
Mediu
Pașii tăi mă ghidează la răscruce de drum,
Ochii tăi mă fac să văd dincolo de fum,
Gura ta este hrană pentru tot restul zilelor
Și mâna ta ușoară este leacul inimilor!
Iți simt inima când bate căci bate odată cu a mea,
De-ar bate toate inimile odată, tot aș ști care e a ta.
De te-ai ascunde sub o piatră, cât ar fi de tare,
Aș sparge piatra ta, căci iubirii nu-i stă nimic in cale!
Și din zi aș face noapte, iar din flori stele,
Tu soare să îmi fii, să le luminezi pe ele.
Și întuneric să nu fie, căci mi te poate lua
Iar iubirea nu poate lupta cu moartea grea!
Te-aș păstra o viață într-un mic sertar,
Doar eu să dețin cheia de la exemplar,
Liniștită să stau căci nu cunoști lume,
Să nu apară o \"ea\" să mi te fure!
012.434
0
Chiar dacă ideea poemului nu e rea, trebuie să ai grijă la metrică
cu e cazul aici
\"Iți simt inima când bate căci bate odată cu a mea,
De-ar bate toate inimile odată, tot aș ști care e a ta.\"
și mai ales la rimă,
de ex.
\"Liniștită să stau căci nu cunoști lume,
Să nu apară o \"ea\" să mi te fure! \"
Probabil că cele mai frumoase poeme din lume s-au născut din dragoste...dar ele trebuie să comunice stări/emoții ancestrale cititorului, pentru a impresiona cu adevărat. Iar în vers clasic, e cu atât mai greu, cu cât trebuie să ții cont și de...restricțiile/tiparele genului...
Vreau să cred că acesta a fost motivul pentru care - de exemplu- sonetul, o formă superbă de poezie în vers clasic, a fost neglijată mult timp, pentru că impune și mai multe constrângeri autorului (metrică/ritm+rimă+formă fixă în 14 versuri). A trebuit să vină avangardismul francez (de ex. Arthur Rimbaud în sec XIX), respectiv autori renumiți oarecum contemporani nouă, cum a fost Pablo Neruda, ca acest tip de poem să fie pus iar la locul lui.
Dacă îți dorești cu adevărat să scrii vers clasic...nu e suficient să trăiești cu adevărat ceea ce scrii...trebuie să înveți cum să respecți și niște minime reguli...
Cu stimă,
Marius