Poezie

Umbra

1 min lectură·13 noiembrie 2009

Mediu

Îmi amintesc că într-o zi

Am rămas fără suflare,

Dar ai venit asupră-mi

Ca un parfum de floare.

Tu, fără de seamă,

Mi-ai redat speranță,

Și umbra ta suavă

M-a readus la viață.

De pe-un tărâm de umbre

Venit-am eu la tine,

Când ai strigat pe nume

Umbre, să se-nchine.

Căci dintre toate cele negre,

Doar tu ești luminată.

Și-au pierit toate cele rele

Când m-ai cuprins toată.

Sângele-mi ardea rece,

Inima-mi bătea moartă,

Mi-ai spus că totul trece

Dar mai întâi se-nvață.

Cum ai putut, tu umbră,

Să îmi redai viața,

Iar apoi să pleci

Când atârnam de-o ață?

Te-am căutat prin întuneric

Dar nu mai străluceai,

Aveai surâs angelic,

Demonic mă priveai.

Lumina ta a fost slabă

Și n-ai putut lupta,

Prin întuneric fugeai în grabă,

Dar nu puteai scăpa.

Umbra mea suavă,

Umbra mea divină,

A căzut din ceruri,

S-a pierdut în tihnă!

001.899

Ilie Mihaela. “Umbra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-mihaela/poezie/13914706/umbra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.