Poezie
Umbra
1 min lectură·
Mediu
Îmi amintesc că într-o zi
Am rămas fără suflare,
Dar ai venit asupră-mi
Ca un parfum de floare.
Tu, fără de seamă,
Mi-ai redat speranță,
Și umbra ta suavă
M-a readus la viață.
De pe-un tărâm de umbre
Venit-am eu la tine,
Când ai strigat pe nume
Umbre, să se-nchine.
Căci dintre toate cele negre,
Doar tu ești luminată.
Și-au pierit toate cele rele
Când m-ai cuprins toată.
Sângele-mi ardea rece,
Inima-mi bătea moartă,
Mi-ai spus că totul trece
Dar mai întâi se-nvață.
Cum ai putut, tu umbră,
Să îmi redai viața,
Iar apoi să pleci
Când atârnam de-o ață?
Te-am căutat prin întuneric
Dar nu mai străluceai,
Aveai surâs angelic,
Demonic mă priveai.
Lumina ta a fost slabă
Și n-ai putut lupta,
Prin întuneric fugeai în grabă,
Dar nu puteai scăpa.
Umbra mea suavă,
Umbra mea divină,
A căzut din ceruri,
S-a pierdut în tihnă!
001892
0