Poezie
Pustie
1 min lectură·
Mediu
Pustiu e tot în mine,
Am sânge rece-n vine,
Iar nouri plumburii
Se-abat asupră-mi...
Te văd ca-ntâia oară,
Ce miros de primăvară!
Privești direct la țintă,
La inima mea frântă.
Dar acum, exact ca și atunci
Te las, te las să mă înfrângi,
Căci nu mai pot să lupt,
Am forța unui prunc.
Și când tu vei termina
Să lași să curgă lacrima,
Să nu o ștergi de pe veșmânt
Căci ea e tot ce am mai sfânt.
La lumina lunii să m-așezi
Și în puterea ei să crezi,
Căci pe razele ei voi pluti
Și-o să-nțeleg de ce stelele-s vii!
Și pleci și nu vei înțelege
Că tu-mi ești literă de lege,
Ești refugiul când sunt slabă
Mă-ncetinești când sunt în grabă!
Rămân cu umilința mea de-o viață,
Nu știu cât va dura.
Credeam că-s pentru tine
Dar tu ești pentru ea!
001.859
0