Poezie
Bigamie literară
1 min lectură·
Mediu
De ziua ta femeie aș-vrea încă o dată
Din nurii tăi cei proaspeți să mă îmbăt cu seva,
Poftind nesățios la fructul tău de fată
Adamul cel din mine râvnește iar la Eva.
De ziua ta femeie mă nasc a doua oară
Și tot a doua oară mă-nfrupt din ce-i lumesc,
Din inimă amarul să-l storc în călimară
Și cu-un strop de otravă să mi te-amăgesc.
De ziua ta femeie mă sâcâi-o dilemă :
,,La ce’’ și ,,pentru cine” tu ai fost inventată?
În geometria vieții-complexă teoremă
Ce-au conceput-o unii doar pentru a fi uitată.
De ziua ta femeie, născută întru ispită
Eu îți ridic statuie scriind acest poem,
Chiar dacă dintr-o coastă de drac ai fost cioplită
Ești singura stafie de care nu mă tem.
002342
0