Poezie
Claustrofobie sentimentală
1 min lectură·
Mediu
Mă chinuie de-o vreme senzația de zbor
Când gându-mi hoinărește pe-un colț de infinit,
Cu aripile frânte de lacrimă și dor
Aș vrea să cuprind cerul ce tu mi l-ai răpit.
Să-ți cuceresc reduta urcând ultimă treaptă,
Cu un sărut iubito să mi te otrăvesc,
În puzzle-ul iubirii căuta-voi partea dreaptă
Și-apoi la tine-n brațe ființa să-ntregesc.
Să demonstra greșeala genezelor Divine
Că pentru două trupuri ajunge un tipar…
Neputincios oftează Adamul cel din mine
Căci dragostea velină-i arhivă în sertar.
Martirizat pe rugul iubiri-ntâia oară
Mă mistuie de-o vreme în inimă un foc
Din luturile Evei am fost gonit afară
Și nici măcar în mine nu pot să-mi găsesc loc.
002.189
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iftime Vasile
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Iftime Vasile. “Claustrofobie sentimentală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iftime-vasile/poezie/1745798/claustrofobie-sentimentalaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.