Ica Ungureanu

Într-o lume de coș... mare, Ãia care saltă prețul, Cu nesațul unor fiare, Ne tot mușcă... fondulețul.

De la vinurile cramei, Ia te uită, s-a ales Toată spuma epigramei... (Aș, de unde, drojdie-s!)

Cum epigramele, în fine, Pe zi ce trece se-nmulțesc, Am hotărât că e mai bine Să nu mai scriu, ci să citesc.

Tema: Furtună în cancelarii 1.În țara lui Mariner Vodă S-a abătut pe-aici un vânt turbat, Iar consecințele-s destul de grave: Spitalele -la apă au intrat Și multe cancelarii sunt

De-un bondar, profund jignită, Bâzâia o gâză mică: "Jur, pe-onoarea mea rănită, Că te spun lu'... domn' Mitică!"

Spun unii că-s o damă bună, Dar vai de "bunăciunea" mea; Eu aș fi preferat să-mi spună Că sunt epigramistă... rea.

Multe dame ai moșit, Că ești mamoș iscusit; Spune-mi însă, ca bărbat Cât de multe-ai... fecundat?

Mita Un dar cu care-n mod firesc, Probleme grele-ai rezolvat, Iar pentru cei ce o primesc- Venitul net și garantat. Netotul Cum printre cei ce i-am ales, E unul care taie totul, Abia

Când el pe scenă s-a suit, Cu-alura lui de om cinstit, Ce bine l-a interpretat Pe Cetățeanul Turmentat!

1.Prolog: Mult zgomot pentru nimic La noi sunt crize lungi și dese, Ieșiri dintr-însele nu îs: Doar de la Cotroceni mai iese Un Boc\'net stimulat de-un... fâsss! 2.Criză, de trei ori

Tema: De la Blonda Neagră la Negresa Blondă Blonda sus și Neagra jos! Când atmosfera se-ncălzește Și-o sete mare te cuprinde, O blondă te mai răcorește Și una neagră te aprinde. Unuia

I Pensia Ce ușor e leul greu! Să îmi doresc o viață bună, N-am nicio posibilitate, Căci pensia ce-o iau pe lună E-n impoderabilitate. Uite-o, nu e! Am dus o viață chinuită Și azi

Ajuns acum pe treapta cea înaltă, Unde tronezi cu nonșalanța Papei, Nu faci decât să dai cu bâta-n baltă, Nădăjduind să spargi oglinda apei.

În goana lui după femei, Bunicul își găsise nașul Și-n loc să crească nepoței, Îi crește soaței -copilașul.