Epigramistul

Chiar dacă nu-s epigramist
Și nici nu scriu lacrimogen,
Declar acum - și-s foarte trist:
Deplîng intens al tău catren :)

Citind ce scrie-aicea, subtil, epigramista,
Tristețea mă doboară și nu pot s-o înfrâng,
Îmi duc la ochi un deget și-apoi îmi scot batista,
Pornesc dintr-înșii lacrămi, și plâng, măicuță, plâng.

= inocent

Chiar dacă nu-s epigramist
Și nici nu scriu lacrimogen,
Declar acum - și-s foarte trist:
Deplîng intens al tău catren :)

Ai scris și tu ceva catrene,
Dar te-aș ruga să nu fii trist
Că nu ai reușit, Vrâncne,
Să fii și tu epigramist. :)

Filosofică

În lume dacă mii de drame
De-a lungul timpului s-au strâns,
E clar că sunt și epigrame,
Dar și epigramiști de plâns...

Știam că nu sunt zburător...

Citind ce scrie-aicea, subtil, epigramista,
Tristețea mă doboară și nu pot s-o înfrâng,
Îmi duc la ochi un deget și-apoi îmi scot batista,
Pornesc dintr-înșii lacrămi, și plâng, măicuță, plâng
(Dan Norea)

Zburător cu sure plete,
Iaca, nu mai zic nici pâs;
Ți-am citit pe îndelete
Replica -și mor de râs!
:))))

Eu zic că-i epigramist,
Cel ce-mpunge pân-la sânge,
Și-apoi ca un terorist
Râde, prada lui de plânge.

Filosofică

În lume dacă mii de drame
De-a lungul timpului s-au strâns,
E clar că sunt și epigrame,
Dar și epigramiști de plâns...
(Neculai Lunca)

La câte drame s-au tot strâns,
Admit că-n trista noastră viață,
Sunt și epigramiști de plâns...
Dovada vie: cei de față.

Mă joc și eu, pe rime date,
Că, de... umorul e mai trist!
Cum, nu se plânge - în cetate...
Conchid: Nu sunt epigramist!

...Că nu ai reușit, Vrâncene,
Să fii și tu epigramist. (Ica UNgureanu)

Mai bine că nu sunt de-ai lor,
Ți-o spun cu amiciție,
M-aș fi simțit îngrozitor
Cu-așa o definiție.

Procesul de creație

Se zidesc, pornind din coadă -
Te strofoci când pixul strângi -
Patru versuri ce te-nnoadă
Și te fac de râs... să plângi!

Catrenul nu-i grozav de bun,
Iar comentariile…,-n fine...
Și totuși, trebuie să spun
Că m-ai descris destul de bine.

Din clipa-n care-am scris catrenul,
(Of, Doamne, sufletul mă doare!)
S-a dus la naiba tot antrenul;
Pe Agonia-i jale mare.


Mulțumiri celor ce și-au lăsat \"amprentele\" în subsolul paginii mele.
Și pentru că în următoarele zile voi fi plecată undeva unde lipsește netul, vă doresc tuturor mult bine, inspirație și \"succesuri\", iar sfinților și sfintelor sărbătoriți astăzi, un sincer LA MULȚI ANI!

Închei într-o notă optimistă, citându-l pe autorul Dan Andrei Aldea:

\"Piesa-i gata, trag oblonul,
Hei, ce ploaie e afară,
Dacă v-a plăcut bufonul -(sau catrenul și autoarea) :)
Mai poftiți și-n altă seară\". -(sau oricând)

O zi bună tuturor,
I_k

Mersi Ica,... m-ai descris destul de bine.
(Gârda Petru Ioan)

Încearcă, Ica, să-ți mai crești
Valoarea de epigramistă,
Însă te laud, fi\'ndcă ești
O buna caricaturistă.


Am uitat să adaug ceva: la catrenul meu precedent, ultimul vers e luat din poezia \"Zburătorul\" de Eliade Rădulescu. Am întâlnit poezia asta prima oară în liceu, după care am uitat de ea, dar același citat l-a mai folosit Nelu Gârda acum vreo doi ani, ceea ce m-a făcut s-o recitesc. Deci e pe jumate vina lui.

Puteai elimina cenzura
Și ce-ai gândit să spui direct:
Că de-i așa caricatura,
Originalul e perfect.

Pe de lată parte, nu știu dacă eu am folosit \"și plâng măicuță, plâng\", dar sigur am reprodus \"mă sperii dar îmi place\".

Încearcă, Ica, să-ți mai crești
Valoarea de epigramistă,
Însă te laud, fi\'ndcă ești
O buna caricaturistă.
(Dan Norea)

Eu îți spun prietenește
Că valoarea mea de-acum
De la sine (poate)crește
Peste ani și ani... postum.

Eu îți spun prietenește
Că valoarea mea de-acum
De la sine (poate)crește
Peste ani și ani... postum.
(Ika)


Catrenele de-acuma, după...
Vor face printre fani furori;
Aș vrea să gust și eu din cupă,
Te rog, grăbește-te să mori!
:)

Te rog, grăbește-te să mori!
(G.P.I.)

Intoxicată de umor,
Și de-ale tale poante fine,
Degrabă îți declar că mor,
Petrică dragă... \"după\" tine.

Intoxicată de umor,
Și de-ale tale poante fine,
Degrabă îți declar că mor,
Petrică dragă... \"după\" tine.
(Ica)

În cayul ăsta, e mai greu,
Va trebui s-avem răbdare,
Că -am uita să-ți spun- și eu
Sunt mort după... nemuritoare.

Am plâns de fericire
Însă te rog nu-mi cere
- Că nu îmi stă în fire -
Să râd și de durere!

Dan-T