Măști

\"mă subțiez cît să trec prin mine
ca printr-un inel\" - da, interesant, dureros și garv...
Mi-a plăcut poezia, iar strofa finală este deosebită. Ți-a reușit, iarina, acest transfer dintre mână și vis, somn și trezire, iar măștile sunt diluate cum ceaiul cu apa din ploaie...

alex

mi-a placut mult ultima strofa, mi se pare aici un somn de alice care se trezeste la ceai cu ieourasul. that alice. :)

Alex, adevărul e că acum, recitind, sunt cam nemulțumită. Dar mă ajută trecerea ta, mă încurajează.

Sophie, e fain ce spui. Nu mă gîndisem la Alice. Poate reflectoarele albastre, fără să știu, tocmai povestea asta o pregăteau:)

Mulțumesc amîndurora.

Nu pentru inceput, de fapt pentru modul asta al tau de a mai strecura ici-colo cate o formula sententioasa. Te inteleg, crede-ma, si mie imi vine cateodata sa mai introduc ceva care sa ma faca sa cred ca am inteles ce inseamna tot ce-am scris, dar incerc sa le elimin, pentru ca intr-un anumit punct ma fac sa ma simt neputincios si de necontrolat. In fine, cred ca ar cam trebui sa renunti la ele. Ar fi pacat, mai ales ca ceea ce urmeaza e destul de frumos si calm. Chiar nu e nevoie de astfel de versuri (\"Nu există linie de demarcație/ între mînă și vis\" - plus ca ai de_demarcatie); nu pot vizualiza asta, nici simti etc. Apoi nu-mi place nici a IIa strofa, prea controlata, prea gandita, si e introdusa subit. Problema e si ca schimbi registrul din vers in vers, din strofa-n strofa. \"cu unghiile-nvelite-n stropi de rîu\" suna cumplit.
A IIIa strofa e-n plus si iarasi, apare ceva f gandit, mie astea (\"înăuntru am reflectoare albastre/ cînd mă enervez și strig/ pot lumina o plajă\" sau \"mă subțiez cît să trec prin mine/ ca printr-un inel\") imi lasa impresia de prea regizat si ma fac sa nu te cred, plus ca si comparatia propriu-zisa e nereusita.
In schimb, da pentru ultima strofa, dar si un nu categoric pentru ultimul vers. Structura \"ne presează lacrimile\" e tare nefericita, hilara, chiar. Scapa de ea, nu aduce chiar nimic bun.

Mulțumesc, domnule Liviu Nanu, pentru recomandare.

Laurențiu, e interesant ce spui. Și tot interesant e cum textul ia chipul celui care-l citește.
Am menționat deja că nu sunt pe deplin mulțumită, însă nu mă pricep să fac reparațiile de care vorbești. Sper, în schimb, să fac un poem ce poate va neutraliza aceste lipsuri.
Mersi pentru trecere. Sunt aspecte de care voi ține cont.
A... mie chiar îmi place cînd se creează hilarul – datorită ermeticului pe care-l are. Dar eu sunt ciudată:)