musafir neinvitat la ei

chipul meu devine o hologramă ce bântuie casele din gură îmi curg petale de trandafiri genele freamătă des în verdele crud al irisului verdele dur se desfac ierburile sale cu răsfățuri las în oglinzi întrebarea un praf de aur în apele de argint de o să mă visez fericită înseamnă ceva zâmbetul meu era la ei prizonier inimilor taciturne doar neputința lor se preumbla liberă umbră la ferestre așteptând un orb pe care să-l prindă în mreje ea nu zicea nu mă atinge nu mă atinge doar privesc