gabriel si elia-clodia

provoacă-ți magiile năruind stâncile acoperitoare de mări năzuința lor de a-și ridica pescărușii în dărnicia mângâierilor de azur cere o afrodită până acum risipită de viscolele pribegiei mele prin durerile și grijile unui neam ce primindu-mi nașterea m-a însemnat a-l purta mă strângeau granițele sale peste gânduri sarme ghimpate limite puse între femei bărbati si copii între bunătatea unuia și altuia iubire azi rădacini de măr te sorb in mine adunându-te în flori parfum al unei uimitoare libertati iubire mi-ai cerut a fi cea mai mare victorie a frământarilor iar eu îți cer a-ti aduce vuietele mărilor la suprafață