ascultă-mă bine

aș fi vrut să-mi acopere simțurile o pânză de păianjen mai rezistentă, pentru că toate luau foc de la o simplă chemare dinspre tine. voiai să te ating acolo unde nu puteai singur. să-ți deslușesc din secrete. uneori înadins nu spuneam totul, atunci bănuitor mă târai prin cer, printre fulgere, mă sărutai trăgându-mă de păr, privirea se transforma în cioc de vultur, gheare de vultur, mă sfâșiai forțându-mă să recunosc plăcerea. durerea cauteriza lumea, eram liberă. într-o zi priveai năuc: cum te cheamă? m-am îndepartat aproape fugind. aș fi putut să te las acolo, printre toate cărțile acelea sarcofage, la orice deschidere cădeau litere, se împrăștia un praf înecăcios, amar. plângeai și stăteai pe genunchi să le aduni. hainele îți pâlpâiau agonic, se desfăceau în bucați, erai aproape gol și vânăt de frig, caci se coborâse atâta singuratate cât pentru o noapte polară . aș fi putut să te las acolo pentru cel puțin un secol de liniște. dar nu. vino. http://www.trilulilu.ro/felipe/d376245c338473