3000 Lei

Nu prea seamănă a poezie creația ta, ci mai mult a sms-uri, sau chiar a convorbire telefonică. Și ești \"flămând\" sau \"sigură\"? Ce gen are personajul tău? Confesiunea către Mal nu prea are rost, dar, în sfârșit, își poate găsi un loc în acțiunile cotidiene prezntate de tine. Ritmul e agitat, alert, obositor. Și părerea mea e că la final s-ar fi potrivit mai bine \"pa\" decăt \"da\". Alice

alice, merci. auzi, dar tu ca vârstă ești aproape de generația asta, ma rog, 20-22 ani? e o simplă curiozitate. am încercat să bag aici nimic altceva decât modelul meu în privința unei relații,
super sanătoasă super true super super.
întrebam de vârstă deoarece poate e mare difderența în timpurile în care am crescut.

mie mi se pare chiar interesant ritmul, cel puțin la nivel de experiment(redundanța, care, pentru un text, este destul de dăunătoare, îmbâcsindu-l, e aici scheletul discursului, practic în absența repetițiilor, a ezitărilor, a pauzelor și a golurilor foa și fără obsesia cu \"aș fi un tată bun Mal\", ar ieși un text cumințel, cam lipsit de vlagă ). îmi place că te-ai oprit la timp, pentru că dacă te mai lungeai mult,îți diluai mesajul prestabilit (dacă am înțeles bine), pierdeam din vedere intenția ta de a construi un fel de dialog-conglomerat, de a omogeniza două voci distincte, făcându-le să pară una și aceeași. practic la nivelul ăsta, al instanțelor poetice, devine perceptibilă și verosimilă ideea că încerci să impui aici un pattern moral-sentimental, sau să definești elementele care se înscriu în paradigma unei relații \"super sănătoase super true super super\".

nu seamana cu ce scrii tu, dar imi place sa te gasesc experimentand. si deloc prost zic eu.

personal chiar nu-mi place rima din primele doua versuri.

merci olga. ideea este [evident cum se si vede] ca acest text este un experiment. deoarece demultisor am urmarit scopul de a baga ceva diferit de \"hosepablian\", acuma ma gandesc cum imi sta asa.

apropos ruse andrei, misto glumita din ultimul tau text. ma refer la glumita din final. hă hă hă

(Dacă mă uit mai bine, textul ăsta ar putea fi de fapt un monolog – cealaltă persoană implicată nu apucă să dea mai mult două trei răspunsuri) Îmi place că e sincer, nu e lucrat, nu e „făcut” poezie. Unele versuri par ușor străine totuși, de parcă ar fi menite altui text, dar asta-i poate doar o impresie. Mi-a mai plăcut și efectul direct pe care-l are asupra cititorului, care nu apucă să aibă vreo reacție decât după ce termină de citit – ca atunci când se uită la o piesă scurtă de teatru.
Dar ca să nu mă lungesc cu vorba, eu cred că dl. Hose trece printr-o perioadă de tranziție la ora asta. Cumva îmi place că i se poate urmări atât de clar evoluția, că etapele sunt atât de ușor identificabile – mai întâi textele curate, solare, inocente, acum textele-experiment. Deci, da, Hose este o voce în creștere, veritabilă – fără nicio urmă de îndoială – dar în creștere.

nu te cred, c.p. , nu te cred.

ce nu crezi, Hose? și de ce nu mă crezi? și ce înseamnă c.p.?

parca nu se vede de la o posta ca olia asta nu e altul decat hose si ananas si dmitri si...robu si...
cum va laudati unul pe altul si cum te lauzi tu singur
oricare ai fi dintre acestia
mare mai e gradina lui dumnezeu

știți, d-le Lăcătuș, aici chiar greșiți foarte tare. dar fiecare e liber să creadă ce dorește. oricum, ce contează este CE se scrie și mai puțin numele din spatele unui text. dar încă o dată vă spun că vă înșelați când faceți astfel de afirmații.