Poezie
Turnul Babel
1 min lectură·
Mediu
Ca de pe buzele peștilor
cu boturile-n slava măririi
năzuiesc să-Þi soarbă
cuvintele.
În loc de Osana
scot icnete de plumb
vaiete de alge albastre,
vocale din zile captive
și rostiri lipsite de har.
Fiecare zidar visează
să-nfigă în piatra unghiulară
cuie rebele.
Cum retezi muchii și raze,
alte catene
croind înțelegerii!
O silabă măcar,
o frântură de aer sonor,
picură, Doamne,
peste făptura de nisip a poemului.
La tour de Babel
Ils s’efforcent d’absorber
tes mots,
comme les lèvres des poissons
la gloire divine,
Au lieu de chanter « Hosanna »,
ils poussent sanglots étouffés,
plaintes d’algues bleues,
voyelles de journées captives
et des paroles manquées d’esprit.
Chaque maçon rêve
d’enfoncer des clous rebelles
dans la pierre de la tête d’angle.
Comme Tu tranches arêtes et rayons,
autres chaînes d’atomes
frayant au jugement!
Au moins une syllabe,
un brin d’air sonore,
verse, Seigneur,
sur l’être frileux du poème.
023416
0
să-nfigă în piatra unghiulară
cuie rebele.\"
Superbă imagine a răstignirii, poem rugă, ardere de tot.
Cu drag și respect,