Poezie
Vântul albastru
2 min lectură·
Mediu
Vântul albastru răsfoiește aripi de fluturi
cum filele cărții orbitele stelelor.
Norii negri se bat cu cei albi
fără nici un iz de fidelitate-n văzduh.
Gura mi-i plină de țărână
și cornul taurului îmi zornăie
în potirele omoplaților
cristale de sânge.
Ca printr-un munte în gâtlejul tău
caut insula pentru ploaia de aur
a porumbelului din unghiul arhetipal,
apă verticală,
ca niște cuie de desfrunzire
în coroanele teilor opriți peste iarnă
de la ospețe cu clorofilă
și gâze isterizate de fermenții nectarelor.
Precum cuibarul dintre brațele troițelor,
iubito,
buzele tale se deschid
și-mi sorb din pupile
culorile poemelor nerostite.
Le vent bleu
Le vent bleu feuillette les ailes des papillons,
comme les pages du livre les orbites des étoiles.
Les nuages noirs font la guerre aux blancs
sans aucune trace de fidélité au ciel.
J’ai la bouche pleine de terre
et les cornes du taureau tintent
des cristaux de sang
dans les timbales de mes omoplates.
Comme dans une montagne je cherche dans ta gorge
l’île pour le nid de la pluie d’or
de la colombe du triangle divin,
l’eau verticale
pareil à des clous de défoliation
dans les couronnes des tilleuls arrêtés en hiver
aux festins de chlorophylle
et d’insectes excités par les ferments du nectar.
Comme la nichée du milieu de la croix,
ma chérie,
tes lèvres s’ouvrent
pour absorber de mes pupilles
les couleurs des poèmes pas encore conçus.
023901
0
Iar m-ai împins în prăpastia sublimului prietene George.
Puțin iz metalic în \"potirele omoplaților\", dar perfect cuibărit în vântul albastru al peisajului cu troiță.
Mulțumesc de împingerea în sublim.
Cu drag și respect,