Jurnal
balada unui langoș mic
2 min lectură·
Mediu
forgive me father
for I have sinned
(nu mi-s sigură că așa se scrie
da așa se aude
sau lacrimează
sau soarta
mea
mai știe
conturul neclar
al firului de iarbă)
de câte ori îl întorc
spre tine
am mâncat un langoș
din cei banali
ai patriei
baby
codex alimentarius-ul
măsii azi și mâine
asta înseamnă
că nu voi mai fi
pentru multă vreme
regina
albinelor
africane
că nu voi mai ajunge
în raiul fetelor cuminți
cu fundul mic
devreme acasă
ba chiar s-ar putea să sfârșesc
prea curând în iadul
tristEțurilor rubEnsiEnE
scrise cu E-mare chiar
dar măcar acolo mă voi
întâlni cu toți pictorii vizionari
ai formelor rotunde
și vom degusta
lasagna bio
la lumina lumânării
anti-tabac
surde
cu gary moore
minim în fundalul
sonorului meu
meteo-sensibil
la cercuri
sper
nu că nu aș purta
în tâmple un tramvai uruind
perpetuu
numit firesc
viciu
nu că nu s-ar aprinde
câteodată
o lumină în vagoanele lui
numită firesc
dorința
de a-ți pâlpâi
în brațe
ca flacăra tandră
a unei lumânări
pe care o protejezi
de vânt în
căușul
palmei tale
iubitule
și pe care
o ții în viață
hrănind-o cu agenți
de creștere
a
sentimentului
desigur
la fel cum
în fiecare om
există
un soi de cimitir
al simțurilor
totul e
să nu răzbată
dincolo de buze
metabolismul
măsii de viață
azi și mâine
și deși
există un soi de
primăvară verde
crud
în mine
care se trezește mai ales
în amiezele târzii
de vineri
în care mă inviți
la dans
respir și-acum
matinal
sau
usturoi
înspre fereastră
chiar peste privirea mea
care s-ar vrea olfactiv
perfectă
pe scurt iubitule
mi-e al naibiului de clar
acum
că trebuie să ating curând și
problematica nicotinei
care patinează luciul buclei juvenile
și usucă tegumentu’
în plus
patima oarbă
pofta târzie de langoși
nehotărârea unei balanțe
e chiar
ciorba de vacuță cu smântână
leuștean și ardei iute
amestecată alene
spre stânga
de duminică
dimineața
devreme
când ți-am șoptit
că pentru tine
aș traversa desculță
un câmp întreg
de pepeni
rotundul măsii de viață
azi și mâine
mda
și acesta a fost doar
un exemplu umil
de
baladă
a unui langoș mic
care plagiază mocnirea mea
lacomă
să nu zic
de câine flămând
între cutele calde ale
pielii tale
punct
024176
0

sunt secvențe care mi-au plăcut mult, o să citez măcar una:
\"nu că nu aș purta
în tâmple un tramvai uruind
perpetuu
numit firesc
viciu
nu că nu s-ar aprinde
câteodată
o lumină în vagoanele lui
numită firesc
dorința\"
e un amestec interesant de comic și tragic, ironie/autoironie - totul într-o curgere năvalnică. scris pe nerăsuflate, citit pe nerăsuflate :). din punctul ăsta de vedere textul și-a atins scopul... Mai ales că l-ai și așezat așa, curgător :).
sunt o serie de imagini bune, mocnește ceva aici :) și mai trec,
alex