despre ochi căprui în formă de alună, rîs piersicos și intersecții
înainte de toate vreau și trebuie să scriu despre albastrul din cerul gurii mele. el este cheia tuturor nedumeririlor și angoaselor noastre de primăvară. mi-ar plăcea să visez. că mîncăm
Billie Jean nu era iubita mea
I. sunt ca dracu de precaută. a nu dori să schimbi oamenii în niciun fel, a-ți fie teamă să nu care cumva să pășești prea gălăgios prin tihna vieților lor, a nu dori să le rearanjezi nici
nimic nu se termină niciodată. nu
cu ce să încep? mărturisesc că pînă nu demult nu am încălzit aproape deloc la sînul meu vreo părere caldă despre mine însămi, mereu am murit de frică, față în față cu toate momentele cu
din cugetările unei femei single
cel mai mișto aspect al vieții mele de femeie single este că, în acest moment nu stă bine spînzurat de pervaz niciun neisprăvit care să fi avut foarte proasta inspirație să încerce să-mi facă mie
nu cred totuși că am murit
la Monte Carlo nu s-a întîmplat nimic din toate cîte am sperat și imaginat, nu s-a umplut definitiv niciun gol din mine de vreun sens senin, nu port nici azi pe piele vreo amprentă a măcar vreunui
doar despre Forrest Gump nu am scris niciodată
I. mă așezasem turcește pe canapea pregătită psihic să mă bucur de timpul meu liber intitulat generic timp de non-sclavă fără de cătușe la gleznă în Cosmo scria o grămadă de chestii mișto printre
prăpastia dintre noi trebuia să poarte un nume
de obicei după-amiezele de primăvară de deasupra de magnolii își găseau toate sfârșitul în indecizii ostenite într-un ritm nesfârșit de tango îmi pulsa sufletul la marginea orelor fix din colțul
despre cum Dumnezeu se va apleca asupra mea și-mi va săruta pântecul
vine și tu știi că vine ploaia și nici măcar nu încerci să scapi de senzația că porți cu tine vina involuntară de a nu te putea opri din a spăla oamenii pe față cu apă rece limpede curată
plinciule, lăule, mi-ș io plinceșa.
I. am citit undeva că dacă o balanță ar fi un semn de circulație acela ar fi atenție fraiere urmează o intersecție nesemaforizată ce chestie dom’le pe flaconul anti-stres scrie zâmbitor și
unde se va demonstra că Monica Lewinsky era o proastă
există în insomniile mele o încăpățânare aproape erotică o rigurozitate nemțească o disciplină strictă a cuvântului care își refuză odihna o ambiție prostească de a ține în palmă toate luptele
mă doare-n paișpe februarie
sunt o cioară elitistă cu gesturi și simțiri de porțelan agățată de-un stâlp de telegraf pe strada Gării de câte ori bate vântul nițel mai tare dinspre est beau o vodcă cac în capul oamenilor pe
într-o mare de mirări
era un parc verde crud plin de leagăne eu alergam de la unul la altul de parcă mi-aș fi ales leagănul în care urma să îmi dansez umerii a certitudine pentru tot restul vieții patru anotimpuri
dirty diana
I. așteptam un taxi numit căldură jos în fața casei gândind pierdut urs panda îl declar nul totuși poate e mai bine ca vecinii noștri să nu vadă cum ne prăbușim poate e mai bine că trenurile
balada unui langoș mic
forgive me father for I have sinned (nu mi-s sigură că așa se scrie da așa se aude sau lacrimează sau soarta mea mai știe conturul neclar al firului de iarbă) de câte ori îl întorc spre
