despre cum Dumnezeu se va apleca asupra mea și-mi va săruta pântecul

vine și tu știi că vine ploaia și nici măcar nu încerci să scapi de senzația că porți cu tine vina involuntară de a nu te putea opri din a spăla oamenii pe față cu apă rece limpede curată de a te învinui la nesfârșit pentru toate cioburile de păcat comise în numele sfânt al liniștii de pe urmă eu știu ce voi face când se va opri ploaia asta am să mă desculț am să pășesc pe pavajul din piața libertății cât să mă ascund în spatele unui hohot fraged de râs am să-ți depun în palme oasele ai să-mi trezești la viață gâtul umerii pieptul mâinile coapsele genunchii dezgoliți ie absolut mișto să fi o femeie single cu nasul pe sus ie absolut mișto să privești adânc și fără teamă în viitorul ăsta căruia nu-i vom da răgaz să se întâmple ie absolut mișto să-ți înroșești buzele să-ți despletești părul să-l lași să curgă să-ți porți visurile pulsânde în degete tot la fel de bine am putea cultiva euglene verzi asexuate de care ne-am putea făli prea foarte am putea scrie cărți pentru copii cu unicorni am putea juca șotron am putea mânca cereale integrale cu lapte din boluri de cristal într-o atmosferă umedă supra-realistă tu m-ai întreba luv ce mama dracu atâta zbatere inutilă în tine eu ți-as răspunde vine și eu stiu că vine ploaia și nici măcar nu încerc să scap de senzație să te strâng mai aproape când mi te scurgi printre degete ca o ceață înspăimântată de viața ce-mi curge prin sânge mă încăpățânez redundant să-ți răvășesc simțurile să stau de veghe neliniștilor tale să-ți fiu răsuflarea târzie care îți pătrunde cald în ureche să-ți fiu nimicul exasperant până la durere nici dulce nici amar nici viu nici mort din care ne-am născut la urma urmei nu am înțeles niciodată unde pleacă toți oamenii în urma clipei în care își împreunează mâinile a rugăciune dar înțelege e stabilit când se va opri ploaia Dumnezeu se va apleca asupra mea și-mi va săruta pântecul ne vom ridica de jos pe tăcute îți voi reordona dezordinile gulerul cămășii îmi vei netezi părul cutele fustei va fi o zi cu fluturi mai pe după-masă vom pleca să ne zdrelim adânc gleznele de tâmplele pământului este inevitabil.