Poezie
Nunta
1 min lectură·
Mediu
atât de devreme clopotul a tăcut...
din tâmplă îți cade o picătură de sânge
timpul îngână imnul și plânge
pe colina pustie coboară cețuri de stele
verdele s-a prelins departe de ele
se rostogolește un urlet care zguduie munții
o lacrimă din inelul nunții
pe pagina transparentă cuvântul se așterne mut
bufnița a tăcut
doar lacrima lui Dumnezeu
rămâne în pumnul tău
026660
0
am citit cu placre poemul tau. reusesti acea stare necesara unei nunti/nuntiri intoarse. renunta la explicatii de genul: un urlet care zguduie muntii; rămâne în pumnul tău... succes!
cu prietenie,
p.parvescu