grigore avram

ÎNDOIELI Ai văzut cum se-nchid de durere și ei, Munții toți necuprinși în masiv sau muncei, Când din zări rătăcind, în mănunchiuri de foc, Fulgerând și trăznind nori ce nu mai au loc, Se

SUPLIMENTAR La cât de multe gânduri am adunat, voi păstra pentru ziua de mâine doar imaginea unui vis capabil să nască realități presărate cu iz de credibilitate de pe munți care nu-mi

ÎN PALMA BUNICULUI MEU În palma bunicului meu Răsar primăveri muribunde Ce par să-l învie mereu Acolo, aici sau niciunde. Iar eu, cu privirea la stea, Duc lutului floarea nătângă Să

Deși-s cu ghiocei la tâmplă, Am greșit și-ți cer iertare, Dar jur că nu se mai întâmplă Până data viitoare.

MIRÃRI La câte șoapte dure văzduhule ridici, Mă mir că mai există pe boltă stele mici Ce pot să mai alinte întregul cer nătâng – Mă mir că din iubire mai pot și știu să plâng. La câte

STRATEGIE Vara trecută am cumpărat o pereche de priviri pentru ochii tăi, ca să aduci mai aproape de noi răsăritul. Vara aceasta voi cumpăra un răsărit pentru ei, ca să vedem de unde

DRUM ÎNTRERUPT Un crustaceu se zbate în lumea lui întoarsă, Ca nimeni altul, poate, pe o potecă ștearsă. În plină dimineață norocul și-l încearcă, Să meargă mai departe, tot mai departe,

DE VEI VENI De vei veni în prag de seară Sau la-nceputul săptămânii, Păstrează drumul către gară Și intră-n crucea Balasânii. Acolo,-n brațul stâng de ape, Adună-ți clipa ta măruntă Și

POZIÞIONARE Lanțul nostru triumfal Este mic și virusat: Pentru unii prea banal, Pentru alții prea ciudat. Însă, existențial, Și slab și controversat. Dacă astăzi am ajuns Pe-un fuștel

ÎN ALTÃ PARTE În felia mea de timp Caut clipa albă, ninsă, Lumânare-n vechiul câmp, Stea în cetina aprinsă. Și pe dealul dintre văi Noaptea, când pândește Luna, Caut încă-n ochii

CUVÂNTUL LA UNII? O daltă ce sapă În suflet. Nebunii Cu el se adapă. Și răii și bunii Îl au. Dar îl scapă Din baierul gurii Când morții beu apă De grija pădurii. Iar norii ne seacă Cu

SINGURÃTATE Copacule de-arin mărunt În ale timpului păcate Te-aștept sub cerul tău cărunt Să pui privirilor lăcate Când ard o lacrimă mai mult În dreapta mea singurătate. Apoi adună gând

DRUM Chiar dacă n-am, într-o lume plină ce colbul plăcerii, nu voi lăsa să se aștearnă peste liniștea mea praful disperării. Mă voi trezi în fiecare dimineață cu roua la picioarele

MÃGURI Măgură Mică și Măgură Mare, Doi sâni care dau Maierului formă, Din ele se scurg spre moine izvoare Ce piaptănă blând țărâna enormă. Când le-nvelește primăvara tandru Culoarea feței

MÃR ÎNFLORIT De unde-ai știut că voi veni, Copac, acoperit de flori, Þi-au spus-o-n șoaptă fluturii? Sau, poate, glasuri de cocori Când sfârtecau desculți văzduhul? Sau, poate, lacrima din