Poezie

Dicotomie

1 min lectură·18 mai 2009

Mediu

Desfă-mă, cărare, în două izvoare,

Doi gemeni din mine să-și capete nume,

Povestea să-nceapă

Cu Someșul, care,

În mersul prin lume,

În două se crapă.

Și Rebra și Parva ori Gersele – fiice,

De vor să m-adopte nu-mi ceară nimică.

Dar tu, cărăruie,

Fă norii să pice

Când matca mi-e mică

Și raza mă suie.

Cormaia și dânsa, crăpată în două,

Ca mine să-și ducă destinul în spate.

Sălbatică foarte,

De ninge ori plouă,

Privirile-i late

Mă treacă de moarte.

Anieșul deasupra tot dublu îmi pare

C-ar vrea să se-ntoarcă cu fața la stâncă.

De-aceea și visul

Desfă-mi-l, cărare

Și ține-mi-l încă

Să-mi dea paradisul.

001.264

grigore avram. “Dicotomie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grigore-avram/poezie/1837696/dicotomie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.