Îmi aleg o foaie de hârtie-
cea mai mare
din câte se pot găsi pe cer
ori într-o frunză,
acolo în adâncul odăii bunicii
plină de legende și de miros de lavandă.
O iau, o ard, o
Flori pe masă...și în suflet
Înfloresc din nou iubiri
Peste vechile trăiri...
Primăvara vin cocorii,
Gânduri se întorc acasă
Și pe prispa amintirii
Nici de timp nu ne mai pasă...
Iarba verde
să te desparți de mine ca ultima dată când m-ai vedea
în viața
respirând cu mainile întinse fericirea ta
***
mama plângea
lângă trupul meu de iris străveziu
respirația mea
îi usca
Ziua și noaptea să se zbată în aceeași unitate
de timp,
să devină două axe
perpendiculare - cerul să fie
cea mai mare Cruce!
Pământul - cel mai înalt Golgota!
mi s-a închistat sufletul
trebuie extirpat
de urgență
e un pericol pentru demonstrațiile voastre
matematice
pentru logica iubirilor voastre
scuzați-mi sufletul iertați-l
el acceptă
oricine trebuie/are nevoie măcar puțin să rămână la suprafața
***
voi nu știți că fericirea se transformă întotdeauna într-o veghe continuă
ca nimeni să nu-ți ia ce ești.
lumea voastra e
din metrou oamenii ies cu capetele plecate
cu gândurile risipite de curent cu sufletele
rămase la o coadă la bilete
fără sfârșit
îmi imaginez că dacă aș putea să le citesc gândurile
n-aș fi
mă trezesc dimineața din ce în ce mai departe de casă
știu că mi-am dat drumul mâinii și m-am uitat undeva pe un trotuar
și că dacă m-aș întoarce acum, nu m-aș mai găsi în același loc
tot s-a
GI