Spital

să te desparți de mine ca ultima dată când m-ai vedea în viața respirând cu mainile întinse fericirea ta *** mama plângea lângă trupul meu de iris străveziu respirația mea îi usca lacrimile pe obraz eram întinsă pe o targă de metal rece într-un spital cu ziduri de marmura rece aveam doi ani mama plângea pentru primii doi ani strânși în mine doi ani aveam doi plămâni bolnavi spunea mai târziu ți-am văzut întreaga înmormântare îți ascultam respirația noaptea îmi asculta respirația inima bătând cu putere în timpanul ei își lipea obrazul de venele mele calde *** mamă, când plângi ochii îți par mai verzi și mai fericiți