Grigoras Ruxandra Ileana

Ieri a fost o zi... Soarele a surâs câmpia și a ars timpul ca pe un morman de frunze uscate, la rădăcina butucănoasă a unui copac... Ieri a plouat ca vara, ieri a plâns cu secunde; a

Nu privi acum în urmă Căci în fața ta renaște universul Cum un soare nou răsare Peste-o lume care moare… Căci în fața ta și timpul S-a oprit acum în loc Ca și cum secunda de un toc Și-ar

Bate vântul... și în bătaia lui mă simt mai ciudat decât s-ar simți o frunză în zborul spre finele toamnei... Sunt singură... și nu credeam că liniștea mi-era amică pe astă lume plină de

Oare știi că de când ai plecat Simt durerea la fiecare pulsare a sângelui, Iar orice gând mi se zbate tragic În viziunea părăsirii?… Și orice secundă a devenit de atunci O mare pierdere a

Haideți să privim cum trece timpul Ca și cum am privi un apus de soare Spre noi lumi de întuneric, Ca și când nici n-ar trece peste noi! Haideți timpului să-i măsurăm secundele Cum am măsura

Plouă! Plouă demult, Plouă nesătul… Plouă de parcă de mii de ani Încoace n-a mai plouat! Iar lumea-nghițită de stropii de ploaie Pășește-afundată-n bălți și-n noroaie… Umbrele de ploaie vechi,

O prezență solitară din fantasmele trecute Ce ne dă mereu târcoale în secundele tăcute, Ce pândeșste o greșeală să sugrume-o viață-ntreagă, Ce se-arată-n taină,numai gândul să o înțeleagă… O

Dorința Vreau să fiu liberă Și gându-mi dornic de zbor Să mi se-nalțe în văzduhul înstelat Al unei nopți cu lună plină, Fără mustrarea că s-a avântat prea sus, Mult prea sus pentru lumea