Poezie
Bacoviană
1 min lectură·
Mediu
Plouă! Plouă demult,
Plouă nesătul…
Plouă de parcă de mii de ani
Încoace n-a mai plouat!
Iar lumea-nghițită de stropii de ploaie
Pășește-afundată-n bălți și-n noroaie…
Umbrele de ploaie vechi, mohorâte
Strigă la cer să se oprească!
Plouă! Plouă de parcă în veci n-a plouat,
Plouă-n continuu, pe nerăsuflate!
Plouă cum luptă soldații-n asalt
Cu tunuri, cu tancuri, cu puști, cu lunete!
Plouă de parcă n-ar avea vreme
Și timpu-ar fugi și s-ar ascunde de ele,
De strașnicele picături și de vântul puternic…
Azi, bătrânul cer plouă
De parc-ar fi ultima dată,
O ploaie seculară
Ce-mi numără zilele, orele,
Minutele, secundele…
Și ce-a mai ramas!?
034499
0
PB