Rătăcire nocturnă

Este un titlu potrivit,pentru această imagine în care \"m-am prelins pe țărmul mării,\", confundându-mă cu ea,
\"m-am tăiat în colț de stea.\", luând forma ei, desfăcându-mă în stele, praf de stele,
\"... purtat de vânt
la marginea rasaritului
din părul ei...\"
O poezie delicată și sensibilă, așa,
ca noaptea.

multumesc pentru cuvintele tale.te mai astept,chiar vreau sa mai vii.
cu drag,
ruxandra

fir de nisip purtat de vânt...

Ruxandra, ce e omul dacă nu un fir de nisip?
Un fir de nisip care iubeste, care vrea sa fie iubit.
Cum poate exista atâta iubire intr-un fir de nisip?

E o taina, cum il poartă vântul, unde vrea, când vrea.

Cu drag Nicolae- umbra unui fir de nisip, purtat de umbra vântului.

ai dreptate,nicolae...si in privinta afinitatilor:)
un fir de nisip iubeste.iubeste zarea pentru ca e delicata si infinita.iubeste timpul pentru ca e fugar si etern.la randul lui...este iubit si de zare si de timp pentru ca...fiind asemenea lor e nemarginit,nu ca dimensiuni ci ca idee,rezista in timp si e parte din zare:)mai treci,te mai astept la neste afinitati d\'astea:):)