Grig Salvan

iar ai venit să-mi bîntui amintirile dinspre somn... ești cea pe care n-o voi găsi nicăieri... niciodată... tu te-ai născut în mine odata cu mine eu îți sint și tată și iubit sub pleoape-mi

mergeam pe cărăruie orbecăind prin noapte mai tresăreau în mine și plînsete și șoapte călcam pe lutul rece cu talpa numai spini lătrau la mine cîinii uitaților vecini... mă-ndepărtam de casă cu

nu-mi căutați în pustie urmele! nu-mi umbriți calea cu răcoarea palmelor voastre și nici cu apele ochilor voștri nu-mi udați creștetul!... lăsați-mi întreg chinul soarelui și pustiei! nu-mi

merg pe o cărare și mă-ntîlnesc în cale cu visele mele \"unde mergeți?\" le întreb eu iar ele-mi răspund fără măcar să se uite la mine \"departe departe spre apus...\"

mă leagănă marea cu brațele ei copilul-pește al ei sînt născut din dragostea nopții cu apele! mă leagănă marea și-mi cântă elegia fetei din somn ce se scaldă în visul meu de far veșnic

aș mai da orice sumă de bani dacă aș ști că se poate să mai cumpăr un număr de ani atîția cîți zeul socoate… aș plăti cu ani de robotă anii de peste măsură… aș mai da din toate o cotă dacă

femeile strînse la crudul sobor toate-mi înalță o odă în cupe îmi varsă cîntări de amor femei cu limba de sodă... femeile goale ce mult necurate sticle demult destupate să-mi stingă au vrut

după lăsatul trupului greu se va odihni și sufletul meu cînd s-o risipi fierbințeala din vine mă voi răcori și eu în fine... toată teama mea de moarte vă rămîne vouă de astă parte toată

nu-s supărat pe cei ce ți-au atins făptura frăgezită-n primăvară și nici pe cel ce-n taină s-a prelins pe trupul tău fierbinte-ntîia oară nu am nimic cu cei ce au sorbit răcoarea dogorindă-a

în seara asta,iubito cum dorești așa am să fiu! tristețea din ochi mi-am gonit-o vesel voi fi și hazliu! cu gura la urechi am să rîd și-am să-i fac și pe ceilalți să rîdă nimeni să nu mai

te rupi ușor de lucruri și plăceri aluneci pe șuvițe lungi de lacrimi uiți treptat tot ce-ai mai vrea să ceri te lepezi de dorințe și de patimi... mădularele toate se frîng și te dor numai o

azi nu mai beau și nu mai fumez vreau să dorm doar să dorm în neștire vreau să dorm ca să pot să visez că te mai am! că nu ești doar amintire! azi nu mă ridic nici o clipă din pat sînt

m-am întors pentru totdeauna... am fost peste tot – vedeți colbul de pe hainele mele? el e totul... nicăieri n-am găsit altceva mai mult... sînt trudit dar nu flămînd – mi-am

naște viori al garoafelor pîntec clatină macii ardoarea din cîntec apele-n nouri chipuri frămîntă cînd corzile pomului cîntă... cînd corzile omului cîntă... ascultă concertul de Bach regi

ce greu adormi tu, iubire, uneori cu ochii tăi mari și adînci mă privești și-mi ceri mereu suspinînd pînă-n zori să-ți șoptesc iar și iar la ureche povești… ce greu adormi tu, în fiece

zilele prădate vărsate din sac hainele-ți curate mînjite de mîini morile-ți stricate făină nu fac și-așa trecută-i vremea de pîini! acum doar mai mesteci frunza de dud nici o mâncare cu tine