Goea Maria Daniela

Moșul cel cu suflet mare
Pe la bloc a dat ocol
Și ne-a luat la fiecare...
Toți papucii de pe hol!
S.O.

Iar ție, Moșul cel de treabă
Ți-a mai LU-AT și o silabă...

Ți-o spun pe șleau,pe site în scris,
Că nu vorbesc în van,în hău,
Dacă-ți dorești în Paradis,
Să ne-ntâlnim la Chișinău!
(Ion Cuzuioc)

În zbor trec Prutul, Ionel,
La invitația ce-mi faci,
Să gust din Paradis nițel,
Pe când ne... conversăm în draci!

Also, cu patentu\',
Ți-a extras talentu\'.
:)

¤
Ionel, micuța busculadă literară, iscată involuntar, nu a fost decât un (alt) prilej de a ne mai hăhăi un pic, în buna tradiție prezidențială, așadar, nu am avut decât de câștigat, nu-i așa? :)

¤
Iubeam o fată grasă, dar
De unde aur? Așadar
Ți-am dat o verighetă ție,
Să fac ceva economie.
(Cheri)

Acest clujan fermecător,
Ce scrie mult - catrene, glose,
Atât de pline de umor,
E și Hagiu, în plus. Tudose.

iartă-mă, cheri, știu că, în realitate, ești un mare generos.
cheri, mi se pare mie, sau m-ai cerut în căsătorie, în direct, aici, pe sait, într-un cadru intim, cu doar vreo câteva miliarde de martori? :)
bine te-am regăsit, cheri!

Iubăreț în plină vervă
Ochii arzând ca o torță
Ține soața în rezervă...
Într-o cămașă de forță!
(Dan-T)

Vorbuliță-mpiedicată
De-am să tot ascult mereu,
Cum rostești - atunci, legată,
Am s-ajung, mă tem, și eu...

Dane, sper că nu te vei enerva. a râde pe seama colegilor este una (poate singura) dintre puținele bucurii (nevinovate) ale epigramistului (sau autorului de catrene, pentru a da satisfacție celor mai exigenți) :)
o zi plăcută!

1.
S-o ierte pe sirena mică
Și spre a fi la unison,
Putea și el, la o adică,
Să se transforme în... claxon!
(Gigi)

claxon? curat infami, amice...

S-ar transforma-n orice bărbații,
Unei dudui să-i intre-n grații!
:)

mersi de trecere, Gigi, te mai aștept!

2.
Să i se zică, aș fi vrut
Nu sex frumos, ci sex tăcut.
(Dan)

Propui să practicăm (se pare)
Un sex tăcut și elegant -
Accept! O mică derogare
Aș vrea: la punctul culminant...
:)

în niciun caz, Dane, nu sunt cum ai spus. nu uita că am scris împotriva berbanților diatribe epigramatice usturătoare. le mai \"ating\" și pe \"ele\" arar - fie din lipsă de rimă :) (penultima epigramă), fie, pur și simplu, pentru că am convingerea fermă că persoană sau colectivitate impecabilă nu există - fiecare avem neajunsuri mai mici sau mai mari...
mulțumesc pentru popas, Dan, te mai aștept!

3.
Sirena mea cu glasul ascuțit,
De-ar fi norocul meu să fim pereche,
Te-aș asculta mereu, la infinit…
Normal, cu mp4-ul in ureche.
(Pierrot)

oh, Pierrot, bine ai revenit în brațele mele literare!

Ți-am spus-o, știu, dar mai repet o dată:
Pe tine, coborâtul din Parnas,
Te-aș admira o viață, siderată,
Cu ochelarii fumurii pe nas...

cheri, știi că glumesc. ești atât de frumos, pardon, am vrut să spun scrii atât de frumos, dragul meu!
mulțumesc, Pierrot, și nu uita că te iub..., pardon, că te aștept cu replici minunate și comentarii interesante.

o zi maximă tuturor.
pe curând și rămas bun, prieteni!

chestiunea e mai nuanțată... cum sa probezi ca ai suflet de poet, daca nu te produci ca atare? cunoasteti vreun poem remarcabil scris de alex stefanescu, n. manolescu sau d.c. enache? asa cum pe un excelent chirurg e bine sa.l lăsăm sa opereze in liniste, si nu sa.l inscaunam manager de spital, tot asa si pe criticul literar ar fi bine sa.l lăsăm sa.si facă meseria de critic literar, fara a.i pretinde sa fie si un bun poet sau prozator... invers, e si mai complicat. parerea mea, desigur.

Mi-au șoptit, cu voce tristă,
Doi elani și un raton,
Că invidia există
Chiar și-n urbea Edmonton...

aveti gusturi bune (pentru ca ma cititi) si condei (pentru ca ati dat o replică excelenta). mulțumiri si succesuri (sic!)!

mulțumesc pentru semnele lăsate, și aici, și sub alte texte, te asigur că le apreciez. primăvară senină și succes!

s-a mai ascuțit nițeluș titlul...
mulțumesc pentru popas, dle Diviza!

urez colectivului redacțional, autorilor și cititorilor agoniei, un an nou cu pace în lume și în inimi, bucurii, impliniri și producții literare reușite. mulțumiri neobositei doamne eugenia reiter pentru efortul constant.
la mulți ani, tuturor!

este titlul unui roman al agathei christie. eu așa am gândit catrenul: deși, teoretic, avem cu toții un loc sub soare, unii și-l părăsesc, pentru a trece de partea întunericului... tu, ottilia, ai venit cu o interpretare estivală, dar, de ce nu, până la urmă? și ai dreptate, căldură mare, monșer! :)
mulțumesc pentru vizită, cu bine!

vestea teribilă pe care am fi dorit sa nu o primim niciodată...
dragul și blândul nostru Tataia a pornit pe căi stelare, către tărâmuri serene, pentru a se hodini olecuță...
ne va rămâne amintirea unui distins confrate de condei, cu verbul și replica pregătite la minut, cu o bonomie și inteligență deopotrivă născute, dar și cultivate; amintirea unui adevărat senior moldav, cu vorba cumpătată și hâtră, cu gesturi vioaie și bunăvoință în glas; amintirea unui patriarh al catreniștilor de pe acest sait, care ne aduna cu amiciție părintească în jurul său; amintirea unui Tataia unic al epigramisticii românești.
rămas bun, și mulțumim, Tataia, pentru tot ceea ce ne-ai oferit din preaplinul inimii dumitale brave și generoase!
Dumnezeu să te primească, Tataia!

desigur, o ureche în plus :) este binevenită, am mai pritocit versul respectiv, oricum, mulțumesc, John, pentru interes, să ne recitim cu bine!

mulțumesc pentru apreciere și interesul arătat. eu am mers unitar cu perfectul simplu, dar sugestia dvs este interesanta, voi reflecta. să ne recitim cu bine!

intr-adevar, o epigrama excelenta, si va multumesc pentru gentiletea de a fi exprimat acest adevar :)
cat despre justitia care calca stramb, aveti dreptate, intram intr-un scenariu orwellian, dar plauzibil, fara indoiala...
sa ne recitim cu bine!

sunt viețile noastre, așa cum, atât de frumos, a spus-o scriitorul Laurențiu Orășanu.
O veste teribilă, nu am cuvinte...
Pot spune că lui Laurențiu Orășanu îi datorez, în mare parte, lansarea mea pe tărâmul catrenisticii: în calitate de redactor-coordonator, dedicat și neobosit, al saitului agonia, mi-a publicat primul catren (și, ulterior, multe altele) pe pagina principală, fapt care m-a încurajat enorm și a contribuit decisiv la evoluția mea ulterioară în această direcție.
Ca om de condei, pe Laurențiu Orășanu l-am perceput, în primul rând, ca prozator talentat, inteligent, cultivat și distins, posesor al unui umor fin și al unei scriituri elegante și originale, dublate de o perseverență și putere de muncă remarcabile. De asemenea, ca poet sensibil, inspirat, precum și ca epigramist neobosit și vehement în apărarea zâmbetului de calitate, neatins de ispita facilului sau a gustului îndoielnic. În amintirea mea va rămâne un aristocrat al cuvintelor, în cea mai frumoasă accepțiune a sintagmei.
Mulțumesc, maestre Laurențiu Orășanu, și drum lin, prietene drag, Calimero! Fie ca El să te așeze aproape, acolo unde odihnesc cei buni.

dragă Tataia, mulțumesc pentru replica promptă al cărei mesaj se înscrie registrul sugerat de catren: afecțiune față de vietăți, deopotrivă copii ai Domnului, ca și noi... am dorit să aduc și un modest omagiu uriașei dramaturgii americane, deținătoare a unor incontestabile (și multe) capodopere ale literaturii moderne.
Sărbători luminate, tuturor!

S-au strâns vreo trei vulpoi, ciorchine,
Să mă convingă, și pe mine,
Dar și pe alții, cum se vede,
Că-i acră via... Cine-i crede?