Goea Maria Daniela

O spui pe-un drum mai ocolit,
Tu care fost-ai în flagrant?
Soția lui s-a liniștit,
Bietul amant.
(Petru Milos)

Acuzații nefondate
Mi se-aduc, fără vreo vină -
Eu v-asigur, pe probate:
Fraților, eu n-am... mașină!


Intrai în oareșce derută:
Când mergi mata pe drum în pantă(?),
Îți schimb amanta după rută
Sau drumu-l schimbi după amantă?
(GPI)

Și la deal, dar și în pantă,
\"Varianta\"-o port cu mine,
Fiindcă soțul cu amantă
Duce-o viață-n... serpentine.


Sunt ipoteze, zău, nebune,
Și, într-atât a divagat,
Încât oricine poate spune
De el, c-alături a călcat!
(LGH)

Pe-alături a călcat nițel,
În căsnicie, dar nu-i dramă -
Mai grav e c-a făcut la fel,
De multe ori, în... epigramă.

Vă mulțumesc pentru replici, vă mai aștept. O săptămână maximă vă doresc!

Petruț Pârvescu,

sunt onorată de trecerile dumneavoastră discrete și benefice. Mulțumesc frumos pentru delicatele cuvinte.

Cristian,

Îți mulțumesc pentru citire și semn. Comparația mă măgulește, cu atât mai mult cu cât, spre ne-lauda mea (dar promit să îndrept lucrurile), nu am citit foarte mult din marele poet englez, deci nu ar fi putut să mă influențeze în mod direct. Îți doresc zile senine și inspirate.

Emil,

Am încercat să scriu o poezie clasică, frumoasă, de iubire.
Nu este biografică, am oglindit câteva sentimente general valabile și eterne: iubirea, trădarea, iertarea, speranța...
Îți mulțumesc pentru trecere, mi-a făcut o mare plăcere.

Călin,

Eu îți mulțumesc pentru citire, comentariu și aprecieri.

Mă bucur sincer că ți-a plăcut micuța mea poezie, dovadă că romantismul clasic nu moare niciodată - el trăiește și prin oameni (cititori și autori) ca tine.

Încă o dată îți mulțumesc, și îți doresc succes pe mai departe.

Felicitări tuturor - epigramiști, realizatori, responsabili ai saitului!

Acest premiu este o bucurie pentru întreaga comunitate Agonia.

La cât mai multe și mai mari premii, în continuare!

Eu de-aici am înțeles
(De-i corect, să mă aprobi):
Oamenii ce l-au ales
Sunt... deștepți de dau în gropi.

Teodor,

așa cum am promis (și dacă nu deranjez), revin cu încă două gânduri:


* Aroganța: o nesimțire cu pretenții aristocratice.

* Omul cu ținere de minte: memorialist.


Va urma...

O seară plăcută îți doresc!

Ștefan,

am citit și alte sonete ale tale, unele mi-au plăcut mult, chiar dacă nu am lăsat vreun comentariu.

Ca nespecialist în domeniu, ci numai ca cititor pasionat, aș cuteza să îți fac câteva mici recomandări, dacă îmi permiți.

Se remarcă talentul tău și ușurința versificării, dar în unele sonete ironia este prea accentuată, în detrimentul tușei romantice - crede-mă, orice femeie își dorește mai întâi romantism, și apoi umor :)

De asemenea, apar unele alăturări expresive, dar nepotrivite - de exemplu, \"părul gros\" sună cumva deranjant (în opinia mea, desigur).

Unele versuri sunt \"completate\" cam forțat (probabil pentru a complini numărul de silabe necesar) - de exemplu, \"flori-minune\".

În cazul poemului de față, titlul și ultimul vers conțin expresia \"o ard\", care poate duce cu gândul la argou.

Primul vers l-aș vedea așa:

\"De-atâta verde, -a nemuriri miros\"

Apoi:

\"Cu flori suave-n părul tău frumos\"

\"Versificările îmi sunt stindard\"

Cu speranța că nu am deranjat prea tare, închei aici, reiterând că sunt o admiratoare a sonetului și o cititoare constantă a poemelor tale, pentru care te felicit.

Teodor, acum am văzut provocarea pe care o lansezi.

Este chiar foarte interesantă, felicitări!

Ca mare iubitoare de aforisme (poți citi câteva pe pagina mea), voi încerca și eu:


¤ În orice colectivitate umană apare concurența ¤


Voi reveni, pe măsura inspirației.

Succes, este o idee excelentă!

Plătindu-i ceasul reparat,
Pot spune că s-a demonstrat
Un adevăr știut de ani,
Anume: timpul costă bani.

Despre dânsul, sigur poți
Afirma că are parte,
Pe motiv că, dintre toți,
Are cea mai multă carte.

Microfoane pot să fie
(Amplasate de \"băieți\"),
Sereistul - să mă ierți -
Poate fi pus de... soție.

Ticăitul ceasului: tic-tac (doi într-unul)?

Intervin animată de stima pe care o port colectivului de epigramiști de pe sait.

Consider că avem, cu toții, suficient umor pentru a ne putea înțelege între noi.

Mie mi se pare interesant proiectul domnului Dan Norea. Sunt de admirat buna intenție și efortul de a urmări și clasifica toate epigramele și replicile postate (pe pagina principală) - demers deosebit de dificil, în opinia mea.

Aș avea și două propuneri:

- La sfârșitul lunii, să fie evidențiată atât cea mai slăbuță epigramă/replică, cât și cea mai bună! S-ar crea, astfel, o emulație binevenită printre epigramiști.

- Titulaturile să fie \"Epigrama de mucava\" și \"Epigrama de aur\" - sună mai elegant decât \"Lingura de lemn\".

Cred că este un mezel ardelenesc :)
Dacă este vreun regionalism, va fi mai greu de ghicit.

A apărut acum o fată
Ce introduce o șopârlă
Și-mi demonstrează, înc-o dată:
Belelele când vin, vin gârlă
(Florin Rotaru)

Nu-s dintre-aceia ce încearcă
Să introducă vreo șopârlă,
Cu toate că mă iei în barcă -
Desigur, să mă scapi din gârlă...

Florin, sper că glumești cu șopârla!

Ca-n \"Odiseea spațială\"
Umblă, la lucru, îmbrăcat,
Însă, de face vreo greșeală,
Devine, brusc, cam înțepat.

Ideea este interesantă și poate antrena epigramiștii să-și ascută penițele.

Dacă demersul va prinde contur și chiar se va trece la fapte, proiectul trebuie gestionat cu grijă, existând pericolul real - dat fiind haloul halucinant, fanarioto-kafkian, care învăluie bugetele ministerelor autohtone - să ne trezim în situația de a plăti din buzunarele noastre cheltuielile de înlocuire a vechilor nomenclatoare (și nu să primim noi, eventual, vreo recompensă) :)

Dincolo de glumă, cred că s-ar pute edita o broșură-anexă la respectivul nomenclator, al cărei statut financiar va trebui stabilit în cunoștință de cauză, de către ambele părți: Minister - al Muncii, sau al Finanțelor - și epigramiștii-autori.

Florin, ideea e bună, dar parcă \"am pătimit două belele\" sună cam nefiresc.
Sugerez o variantă:


Pătimiri

De două ori în viață-am pătimit:
Când am citit romanul scris de tine
Și când, apoi, tramvaiul m-a lovit -
Însă atunci a fost, parcă, mai bine.

De unde vă vin asemenea idei? :)
Un biet urecheat să devină inspiratorul unei reușite fantezii literare, și încă în compania selectă a marelui Flaubert!
Posedați o ubicuitate literară (dacă pot spune așa) rar întâlnită.
Limbajul este uluitor de adecvat epocii și subiectului.
Mi-a plăcut foarte mult (cu excepția ultimei propoziții).
Felicitări!

P.S. Până la urmă, a avut Flaubert un iepure (iepuroaică), sau textul este o fantezie sută la sută?


typos: să aibă nerușinarea, precepte, ochi albaștri

Lidia,

Într-adevăr, este o coincidență uluitoare faptul că am publicat materialul acesta exact în ziua și la ora la care se difuza, la știri, cazul nefericit de care amintești. Menționez că, totuși, situațiile nu sunt similare în totalitate, dar ceea ce era de înțeles s-a înțeles, sunt convinsă. În povestire, am încercat să transfer subiectul din sfera strictă a faptului de viață, în planul reflecției despre semnificațiile mai puțin vizibile, despre priorități și opțiuni.
Îți mulțumesc mult pentru trecere și pentru aprecieri, ca și pentru amabila invitație :)
Te mai aștept, cu plăcere.
Dana

Roxana,

Îți mulțumesc pentru trecere și felicitări! M-ai făcut ză zâmbesc cu sintagma \"promotor al foamei\" :) Mă măgulește aprecierea ta despre ușurința la scriere, înseamnă că textul curge bine. Nu pot să afirm că scriu dintr-un condei, din contră, revin de multe ori pe text și îl \"pigălesc\". Tu știi foarte bine că nu este ușoară construirea unei proze.
Îți doresc numai bine și succes în continuare!
Cu prietenie,
Dana Goea


Domnule Rodean,

M-ați copleșit, pur și simplu. Încep prin a vă mulțumi, din tot sufletul, pentru citire, pentru comentariul amplu și pentru steluță!
Am citit de mai multe ori veritabila exegeză pe care, cu generozitate, ați făcut-o a textului și m-a uimit capacitatea de analiză pe care o dovediți - aveți un real talent de critic literar.
Ați surprins toate aspectele esențiale, în modul cel mai corect cu putință.
Într-adevăr, este un text muncit și construit cu atenție.
Toate povestirile mele au un clu, o morală, sunt un fel de \"povești cu tâlc\".
Îmi place ca atunci când cititorul închide cartea, la sfârșitul lecturii, să rămână pe gânduri, măcar câteva clipe.
În cazul povestirii de față, subiectul gastronomic este, așa cum foarte exact ați sesizat, un simplu pretext pentru a denunța atât dezumanizarea cronică înspre care se îndreaptă omenirea, strivită sub mecanisme și angrenaje rapace, cât și eterna postura dilematică a omului care trebuie să facă alegeri - pentru a avea ceva suntem mereu nevoiți să renunțăm la altceva.
Subiectele (pretextele) banale, pe baza cărora se construiește o povestire m-au fascinat întotdeauna. În literatură, ca și în viață, sunt adepta \"fantasticului de lângă noi\" - în cele mai comune lucruri, întâmplări și fapte de viață se pot ascunde valențe inedite, sensuri nebănuite și chiar mistere.
Îmi exprim încă o dată mulțumirile și recunoștința pentru călduroasa primire pe care ați făcut-o acestei povestiri.

Cu stimă și considerație,
Dana Goea