Unor laleliști

Catrenul ce ți-l pui în cont,
Sfidând literatura, arta,
Imi prinde bine pentru pont:
Voi da o fugă la Jakarta.
:)

Nu-i aș a ca nu te superi, bobocul meu de lalea?

Eu te somez s-alegi, pe loc,
Între Jakarta și... boboc.
:)

Pierre, glorioasa coabitare a celor două popoare înfrățite în concupiscență este de notorietate :)

merci, Pierrot, o replică jos pălăria, comme d'habitude.
a bientot, cheri.

p.s. chiar crezi că am sfidat literatura și arta, sau n-ai găsit altă rimă? :)

Voiam și eu să mă distrez -
Îmi place jocul -
Dar, dacă nu e olandez,
Aleg bobocul.

Să zicem că era cea mai bună rimă dintre cele pe care le-am găsit :)

Voiam și eu să mă distrez -
Îmi place jocul -
Dar, dacă nu e olandez,
Aleg bobocul.
(Pierre)

- Pierre (șoptesc, cu voce gravă),
Îți garantez că nu-s batavă -
Deci, spune-mi, înțeles-am bine
Că mă alegi, din nou, pe mine?

era și normal Pierrot, frumusețea trece, dar frumusețea combinată cu geniul, niciodată! :)

ești sclipitor, Pierre, și nu te pot prinde nicicum la înghesuială.
eu încă mai sper... :)
merci, cheri, a bientot!

Cum ne refuză, veșnic, votul,
Ciudaților horticultori,
Ce-s buni prieteni cu sabotul,
Le-aș spune simplu: sabotori.
(Goea Maria Daniela)

Folosit ca erbicid
Votul lor, e dureros
Pentru noi: un fratricid
Între Țările de Jos.

Folosit ca erbicid
Votul lor, e dureros
Pentru noi: un fratricid
Între Țările de Jos.
(Marius)

Eu remarca-voi cu folos:
Ca ei de răi, românii nu-s -
Deci, dintre Țările de Jos,
A noastră-i, clar, un pic mai sus!

simpatică idee, Marius, aceasta cu Țările de Jos. ar ieși o epigramă pe cinste din ea, dacă ai pritoci-o.
mulțumesc pentru vizită, te mai aștept.
o zi bună!

Dana,
In loc să ne ofuscăm "patriotic", mai bine am privi la rece realitatea. Care le dă dreptate olandezilor. Tu ți-ai deschide ușa larg stiind că ai niște vecini bețivi și neserioși care, pentru doi lei și-o țuică, închid ochii când te calcă hoții?
Și nu acuz numai etnia cu fuste multe, nu că ar sări apărătorii ei din oficiu, ci pentru că neamprostia e prezentă pe toate meridianele și la românii neaoși, ți-o spune unul care se izbește destul de des de asta.

Laurențiu,
eu înțeleg ce vrei să spui tu, dar lucrurile sunt mult mai complexe. noi suntem doi oameni simpli, ambii de bună credință, care ne exprimăm opinii. însă, la nivelul la care se poartă acest veritabil conflict diplomatic, este o cu totul altă mâncare de pește. nu uita, Laurențiu, că noi aparținem unei generații pentru care ar fi fost inimaginabil ca un stat (și european, pe deasupra!) să se exprime în acești termeni despre România, așa cum o face (din nefericire) nu numai Olanda, dar și Danemarca, Franța, Germania, Finlanda (se pare) și cine știe ce alte surprize ne mai așteaptă. discutând aplicat pe cazul Olanda, mă mir cum nu observi paradoxul că ei văd paiul din ochiul nostru și nu și ditamai drugul din ochii lor: să fim serioși, Laurențiu, o națiune care și-a făcut din anexarea de teritorii de aiurea - situate la zeci de mii de kilometri de casă(!) și locuite de populații străvechi, cu propria identitate, cultură și civilizație - o politică de stat și un titlu de glorie, tot la furăciune se cheamă că a plecat. e drept, o furăciune planetară, spoită cu aparența unei neostoite dorințe de a "civiliza" teritorii, dar numai din cele bogate în resurse de toate felurile, desigur. rapacitate scrie pe gulerele lor albe și apretate.
cine suntem noi, Laurențiu? un popor blând și cuminte, non-violent, nerăzbunător, spiritual, vesel, puțin mai miștocar decât media, dar ăsta să fie baiul. nu îți spune nimic faptul că suntem singura țară din lume pe care un Papă a numit-o Grădina Maicii Domnului? ce carte de vizită mai onorantă am putea avea?
să nu mai încerce toți băgăcioșii, consumatorii de etno-botanice și gargaragii Europei să ne dea afară din propria casă, să ne pună la colț, ca să aibă ei răgazul și liniștea de a-și aranja ploile prin toate colțurile lumii pe unde, cu onoare, prăduiesc și se dedau la fel de fel de chestii (nu mai spun care, că nu e încă miezul nopții :) ).
în concluzie: lecții să dea o națiune care n-a fost prinsă niciodată în fault, cu mâna vârâtă până la cot prin buzunarele altora, pline cu mirodenii, lemn de esențe rare, resurse piscicole, diamante și câte și mai câte.
Laurențiu, sper că niște lalegii nu vor vârâ zâzanie între noi, ce Dumnezeu? :)
mulțumesc pentru opinie, o zi bună îți doresc!