Ciorbă de cocoș (sau Debarcarea în Golandia)

Îți împărtășesc, înzecit, indignarea, dar... !

Cui se supără, îi tăiem nasul?!

Pe tine, pui cu ciocul mare -
Colegii sesizară drama -
Eu, dacic lup, te-oi prinde-n gheare...
Să-mi spui... pe unde-i... epigrama!

P.S. Iartă-mă, puicuță drăgălașă, că nu mai fac!
Amicul tău, cocoșul dacic, Gigi

Apropo! Dacă mă cauți pentru înjurăturile cuvenite, să știi că... mi-a căzut Netul!

tocmai când mă pregăteam să remarc că numai tu mi-ai mai rămas, mă critici, Gigele... :)
Gigi, în primul rând îți sugerez să nu mai folosești (chiar și cu un ton glumeț) cuvântul "plagiat", căci ai văzut în ce buclucuri te bagă! :)
despre epigramă, ce să spun? abia aici (și nu în precedenta epigramă, cum a spus lyonezul :) ) consider că am folosit o poantă (ceva) mai adâncă, și anume: cocoșul hexagonal se dă mare cocoș cu urmașii lupului dacic, uitând că a fost scos, bine jumulit, mai mult mort decât viu (fiind pe jumătate înghițit), din gura eternului său vecin și ne-amic, mare pohtitor de sânge proaspăt de galinacee, de către Aliați. deci mai ușor cu cocoșeala și fumurile față de români, căci, la o adică, nu sunt nici ei cu mult mai breji. să-și vadă lungul ciocului rârâiții...
ceea ce fac în ultima perioadă francezii, referitor la noi, este, cum am spus, golăneală. în special chestiunea cu militarul mort la datorie. cum îi spuneam, acum puțin timp, unui prieten, dovedindu-mi (a câta oară?) capacitățile premonitorii: "Franța? mare națiune, caracter îndoielnic".
Gigi, mă bucur că ai citit și ți-ai spus părerea. te mai aștept, cu plăcere.
o zi perfectă îți urez!

Toată lumea s-a dat peste cap să afle "de ce?" și "cum" sora noastră galico-franco-latină nu ne mai are la inimă. Românul are un dar nemaipomenit de a se... complica. Sincer, cred că motivul cauzei(!!!) trebuie găsit undeva într-un amănunt (cel puțin așa li se pare unora). Când s-a inventat apelativul rrom nimeni nu s-a gândit ce va declanșa. Și cum Vestul, în unele cazuri, nici nu știe pe unde este România și... cu ce se mănâncă, gata și confuzia. Și nu este vorba numai de crevase în educație, instrucție și informație, ci și de un strop de atavism (frumos mascat de vestici), combinat cu oleacă de xenofobie, care melanj este considerat cool.
Atenție! Nu am absolut nimic cu etnia... țigănească (așa cum mulți dintre ei consideră că se numește). Mă refer numai și numai la denumirea apelativ "rrom" Punct!

Gigi, să extrapolez discuția (deși este un adevăr în ceea ce spui) asupra etniei respective, deoarece s-ar complica prea mult lucrurile.
nu vorbim de niște lozinci strigate în timpul unui protest al (să zicem) docherilor din Calais, oameni cu carte mai puțină. vorbim de niște realizatori ai unei emisiuni tv foarte populare în Franța, de pe un canal de televiziune de primă mână, ziariști unși cu toate alifiile, intelectuali fini și umblați, oameni care știu bine ce și cum, privitor la problema denumirilor asemănătoare ale celor două popoare.
desigur că este o chestiune foarte complexă. personal, regret din suflet că s-a ajuns aici, căci Franța este, totuși, Franța - o țară fascinantă. se pot accepta multe - miștocăreli, inepții, chiar grosolănii, dar a bălăcări imaginea unui cetățean român, militar pe deasupra, căzut la datorie, este prea mult.
poziția oficialilor români m-a dezamăgit amarnic. nu dau lecții unor diplomați de carieră, îmi spun o părere. și eu sunt o pacifistă. atenție, însă, la punctul de inflexiune în care starea de concordie se transformă într-una de periculoasă adormire a funcțiilor senzoriale ale națiunii.
nu mai continui, pentru a nu tulbura liniștea unui sait literar. sunt convinsă că ceea ce era de înțeles s-a înțeles.
îți mulțumesc pentru comentariu, Gigi, să ne recitim cu bine!

Eu nu i-aș enerva prea tare
Mărind proporția intrigii,
Dar, ca să scap de supărare,
L-aș jumuli un pic pe Gigi.

Dragii mei,ne-am născut români și trăim cu asta.
Mon amour Danielle, apreciez faptul că te implici după puterile tale în lupta pentru demnitate națională. La urma urmei, "spic cu spic - țării snop", cum se spunea pe vremuri ca îndemn la practica agricolă.

bine ai apărut, Pierre, în acest micuț, dar simpatic, triunghi conju..., pardon literar. și cum altfel puteai să descinzi tu, decât cu o replică drăgălașă precum autorul ei? :)

Eu nu i-aș enerva prea tare
Mărind proporția intrigii,
Dar, ca să scap de supărare,
L-aș jumuli un pic pe Gigi.
(Pierre)

Doinesc amar în prag de seară,
Din vocea-mi caldă și caval:
- Pierre al meu, a câta oară
Vrea să-l mănânce pe rival?
:)

mulțumesc pentru aprecieri, Cheri. vorba unui clasic (Petru Ioan): cu "micile mele rândulețe" voi învinge marile lor vanități.
practica agricolă... ce vremuri! eram doar un picuț mai tineri și mai frumoși decât suntem acum... dar era mai trist pentru că nu ne cunoscuserăm încă... nu-i așa, Cheri? :)

vă mulțumesc, Gigi și Pierre, sunteți minunați.
a bientot.

Eu nu i-aș enerva prea tare
Mărind proporția intrigii,
Dar, ca să scap de supărare,
L-aș jumuli un pic pe Gigi.
(Pierre)

Petrică,uite în ce hal te-a adus gelozia! Să proferezi... măscări.
Eu nu mă răzbun - e la mintea... cocoșului - așa că o rog pe Daniela să te jumulească.

Ei nu-i folosește un cocoș... Adam:
Creasta-i ofilită, pene nu mai am.
Smulge-i, Dany, pana, cum a sugerat -
Lui, că-i papagalul mult mai... colorat!

Gârda Petru Ioan
[17.Sep.11 12:48]
Eu nu i-aș enerva prea tare
Mărind proporția intrigii,
Dar, ca să scap de supărare,
L-aș jumuli un pic pe Gigi.


Chiar de poanta-ți e-o carență
Cochetai cu prozodia,
Azi, îți spun cu indulgență:
Unde duce gelozia!

Dan-T

Pe-acest cocoș cu ciocul mare
Ce trâmbițează aberații,
De-un dacic lup l-o prinde-n gheare,
Păi nu-l mai scot toți Aliații!
G.M.D.

Știu ,,cocoș cu ciocul mare''
Alintat pe-aici Pierrot
Dacă mi l-ai prinde-n ghiare
Eu promit să nu îl scot!

Dan-T

în nici un caz, Gigi! Pierre este mult mai mult...

Ei nu-i folosește un cocoș... Adam:
Creasta-i ofilită, pene nu mai am.
Smulge-i, Dany, pana, cum a sugerat -
Lui, că-i papagalul mult mai... colorat
(Gigi)

Scrise, cu drag, de Pierrot, (a se citi Pi-e-ro)
Atâtea replici străluciră,
Încât afirm că dânsu-i o
Superbă păsărică-liră.
:)

îți cer iertare, Pierre, cu lacrimi de crocodil în ochi, dar "pasăre-liră" are un tempo imposibil de tratat într-un vers scurt. :)

pe curând și rămas bun, prieteni dragi!

Scrise, cu drag, de Pierrot,
Atâtea replici străluciră,
Încât afirm că dânsu-i o
Superbă păsărică-liră.
Daniela

Trilurile-i mă treziră -
Mi-am luat și antifoane;
Dacă-i păsărica-liră,
Cum de umblă cu tromboane?!

Trilurile-i mă treziră -
Mi-am luat și antifoane;
Dacă-i păsărica-liră,
Cum de umblă cu tromboane?!
(Gigi)

Cu încântare, azi, vă spun:
În marea-i trecere terestră,
Pierre al meu e cel mai bun -
Poet complet, poet-orchestră.

ți-a plăcut, Cheri? :)

Gigi, mi-a plăcut replica ta.
mulțumesc, și pe curând, amice!

Cu încântare, azi, vă spun:
În marea-i trecere terestră,
Pierre al meu e cel mai bun -
Poet complet, poet-orchestră.
ți-a plăcut, Cheri? :)
(Danielle)

De-ai fi, cheri, o viorea,
Mi-aș face o orchestră bună
Și ne-ncetat i-aș dirija
Pe toți să-ți cânte ție-n strună.

De-ai fi, cheri, o viorea,
Mi-aș face o orchestră bună
Și ne-ncetat i-aș dirija
Pe toți să-ți cânte ție-n strună.
(Pierrot)

Iubitul meu, ți-o spun deschis:
Iubirea ta e-atât de mare,
Că tobele (să fie vis?)
Le-aud bătând... De-nsurătoare.
:)
ești magnific, cheri, ți-am mai spus-o?

și, pentru a mai vitriola puțin atmosfera, bag și eu o strâmbă, c-așa.i în tenis :)

Văzând că dânsul mă bârfește,
Te rog ceva, prietenește:
De la al tău înalt pupitru,
Să-l dirijezi mai mult pe Mitru.

(scuze, Mitru, nu vreau decât să te bag în gura lup..., pardon, Petrișorului, nimic mai mult :) )

merci, cheri, bisous.

Iubitul meu, ți-o spun deschis:
Amorul tău e-atât de mare,
Că tobele (să fie vis?)
Le-aud bătând... De-nsurătoare.

scuze, am început să obosesc... cred că îmi voi lua un mic concediu :)