Unei soții

Săracă, dar deșteaptă, e cea mai mândră-n sat,
Urât, incult și-n vârstă e soțul, dar bogat.
Ne spune soțioara cât el îi e de drag,
Ne spune și motivul: \"Contrastele se-atrag...\"

Alina, am văzut ghilimelele, te asigur. remarca ta era inofensivă, o glumă. bănuiesc că sensul off-ului este acela ca la epigramă să se dea replică în ton (în versuri), și nu comentariu în proză. probabil, fiind mai nouă pe aici nu ai știut. oricum, am explicat de ce am folosit-o pe \"ea\" și nu pe \"el\". te salut din nou!

foarte simpatică varianta, Dan, titlu inspirat.
în epigramă eu am folosit maximum 11 silabe. poate ai amabilitatea să ne spui dacă 13 silabe sunt admise în epigramă, sau acest tip de structură literară reprezintă altceva? îmi amintesc că au mai fost discuții pe această temă - care este limita: 11 sau 13.

Când povestea: \"E-așa plăcut,
Deștept și tandru, soțu-mi drag!\",
Din răsputeri m-am abținut
Să-i spun: \"Contrastele se-atrag...\"

G.M.D.

Daniela fată dragă
Eu te rog nu mai fi rea
- N-o mai zice nici în șagă -
Când vorbești de soața mea!

Dan-T

Nu, Daniela, nu există o regulă care să spună ca la epigrame, replica trebuie să fie în versuri. Off-topic sunt considerate mesajele care nu fac referire la text, mai exact, cele care nu fac aprecieri argumentate ale textului. Comentarii de genul \"mi-a plăcut!\" sunt considerate off-topic. Ori, chiar cu ghilimelele de rigoare, primul comm al Alinei este off-topic. Aproape automat a urmat și al tău, pentru că fără primul este practic neinteligibil.

În privința lungimii versului la epigrame, nu cred că există o limită, dincolo de care un catren iese din sfera epigramei. Există în schimb recomandări, de genul:
- un vers să aibă maxim 10-11 silabe;
- rima să fie încrucișată;
- poanta să fie în ultimul vers, dacă se poate chiar în ultimul cuvânt.
La concursuri, se ține mai mult sau mai puțin cont de aceste recomandări. De exemplu, Bencei de la Timișoara punctează numai rima încrucișată.

Personal, mi-am creat propriul set de reguli. De exemplu, dacă am versuri lungi:
- folosesc numai rimă împerecheată, pentru că la distanță de mai mult de 12 silabe, rima încrucișată (nu mai vorbesc de cea îmbrățișată) dă impresia de prozodie imperfectă;
- am grijă, mai mult decât la versurile scurte, să nu creez o construcție complicată și împiedicată; pentru că, de fapt, ăsta este scopul versului scurt: până ajunge la poantă, cititorul să nu uite de unde a plecat;
- le evit în recitaluri, pentru că epigramele cu versul scurt au impact mai mare la ascultători.
Elis Râpeanu m-a certat pentru epigramele mele cu versuri lungi și i-am replicat că Marțial, unul dintre creatorii genului, are numai epigrame cu versuri lungi.

mulțumim pentru precizările detaliate, Dan. sunt informații foarte interesante, chiar mici secrete din bucătăria unui maestru-epigramist care are generozitatea să ni le împărtășească și nouă.
frumos gest, Dan.