Hamletiană

Cam imprudentă-ți fu postarea…
De află Boc și-ai lui, cumva,
Vor stabili pensionarea
La nouă sute și ceva.

Că-și micșorează-un om statura,
Cu timpul, e notoriu, deci
Boc va avea atunci măsura
\"Minus un metru douăzeci\".

ca de obicei, o replică brillantă, Petrișor, pentru care îți mulțumesc.

V-o spun pe șleau, că după-o sută,
Chiar de avem și pașaport
Și Dumnezeu ne mai ajută,
Totuna mirosim a...mort.

și, pentru Dumnezeu, încetați cu interpretările malițioase și cititul printre rânduri (în mod derizoriu și futil) :)

Despre bărbați, un pic, mi-e frică
Să mă pronunț - vor mare, mică?
Femeile - voi fi tranșantă -
Preferă prima variantă.

mulțumesc, Ionel, pentru popas. la bună revedere.

Despre bărbați, un pic, mi-e frică
Să mă pronunț - vor mare, mică?
Femeile - voi fi tranșantă -
Preferă prima variantă.
(GMD)

Ce folos din una mare,
Când în mână îți mai pică,
Dacă și la stimulare,
Doarme dus, nu se ridică?

O ironie-amară-a sorții -
Ne spun doar știrile cu rost-
E că ne dăm de ceasul morții
Ca să trăim mai mult... dar prost!

Ce folos din una mare,
Când în mână îți mai pică,
Dacă și la stimulare,
Doarme dus, nu se ridică?
(Ionel)

Argheziană

Din glume, mucegaiuri și noroi
Iscat-ai replici ce ne fac, pe noi,
Să ne-nroșim ca racu-n apa fiartă
Și să strigăm: \"Giovanni, las-o moartă!\"
:)

Gigi, mulțumesc pentru popas. deh, mai filozofăm și noi, epigramiștii, dar numai în pauza de masă, nu-i așa? :)

vă mulțumesc, prieteni, și vă mai aștept cu drag. la bună revedere.

Argheziană

Din glume, mucegaiuri și noroi
Iscat-ai replici ce ne fac, pe noi,
Să ne-nroșim ca racu-n apa fiartă
Și să strigăm: \"Giovanni, las-o moartă!\"
:)

Deci, mă sfătuiești, s-o las eu moartă!
N-am s-o las, când dânsu-nvie
Și-i dispus ca un obiect de artă,
Azi să-ți aparțină ție!

Deci, mă sfătuiești, s-o las eu moartă!
N-am s-o las, când dânsu-nvie
Și-i dispus ca un obiect de artă,
Azi să-ți aparțină ție!
(Ionel)

Operă de artă, zău?
Am s-accept (nu-s ipocrită)
Dacă-mi dai cuvântul tău
Că-i \"Coloana infinită\"...

mulțumindu-ți pentru atenție, mă opresc aici, Ionel, înainte ca acestei onorabile pagini (și autoare) să-i fie arătat un mic, dar vioi, cartonaș (felinar) roșu :)
cu bine, Ionel.

ei vor trata etatea ca pe-o boală,
cică să ne dezvețe de morminte,
când tocmai legea capitală
e singura măsea de minte.

fărăde-lege

ei vor trata etatea ca pe-o boală,
cică să ne dezvețe de morminte,
când tocmai legea capitală
e singura măsea de minte.
(George Farcaș)

Vorbești de legea capitală -
Ne-o mai rău, cu ea, mai bine?
Eu aș testa-o, ca la școală,
Pe cei ce scriu așa ca tine...
:)
glumesc, desigur, George.

Vorbești de legea capitală -
Ne-o fi mai rău, cu ea, mai bine?
Eu aș testa-o, ca la școală,
Pe cei ce scriu așa ca tine...

în versul 2 lipsea un \"fi\"
scuze.

Vorbești de legea capitală -
Ne-o mai rău, cu ea, mai bine?
Eu aș testa-o, ca la școală,
Pe cei ce scriu așa ca tine...
:)
glumesc, desigur, George.
(GMD)

așa o lege pesimistă
pare să sune a tocmeală,
că anii tăi mulți de artistă
dau fără șapte-n socoteală.
:)
sunt cât se poate de neserios, Maria, desigur.

O ironie-amară-a sorții,
Îmi spun, când știrile ascult,
E că ne dăm de ceasul morții
Ca să trăim ceva mai mult.
G.M.D.

Ca un ,,oropsit al sorții\'\'
Mă gândesc, dinnou, la tine:
De te-ai da de ceasul morții
Ca să scrii ceva mai bine!

sper, cu d-voastră se poate glumi, cu stimă Dan-T!

Ca un ,,oropsit al sorții\'\'
Mă gândesc, dinnou, la tine:
De te-ai da de ceasul morții
Ca să scrii ceva mai bine!
(Dan-T)

Pot să mă dau eu mult și bine,
De-s cititorii, toți, ca tine.

că anii tăi mulți de artistă
dau fără șapte-n socoteală.
(George Farcaș)

Au fost ani grei, de pribegie,
Efort amarnic, luptă, stres,
Ca să-l învăț pe Jorj să scrie -
E drept că n-am avut succes...

Pot să mă dau eu mult și bine,
De-s cititorii, toți, ca tine.
G.M.D.

Există un compromis:
Ce-ar fi să te lași de scris?!!!

Dan-T