Poezie
Crăciun fără mama
Mamei mele, de-a pururi icoană
1 min lectură·
Mediu
E iarnă, clopotele bat a sărbătoare,
Sunt brazii smălțuiți cu promoroacă;
Vino din zări, măicuța mea cea dragă,
Pe frunte să-mi mai dai o sărutare!
E totul alb și toate sunt frumoase,
Parcă zăresc icoane în ferești;
De când alături, mamă, nu-mi mai ești,
A cetină și-a cozonac nu mai miroase...
Vreau să-i citesc fetiței o poveste,
La ceasul serii, când afară ninge,
Dar glasu-n lacrimi înnodat se stinge,
Căci mă întreabă: "Buni unde este?"
Curând, și Noaptea Sfântă va veni,
Cu farmecu-i, ce-n veci nu se destramă,
Dar pentru mine, fără tine, mamă,
Crăciunul înjumătățit, mereu, va fi...
20 decembrie 2009
0211160
0
n.b./E iarnă, clopotele bat a sărbătoare,
Sunt brazii smălțuiți cu promoroacă.