E lume multă-n stradă,
Dar oameni puțintei,
Ei merg făr`să mă vadă
Când trec pe lângă ei.
Eu știu că lumea-i hoață
Și-i rea, că este lume…
Mă perie prin față
Spunându-mi vorbe bune.
Dar
De m-ai iubi pe mine așa cum te iubesc
Aș zice că în viață am tot ce îmi doresc.
Dar tu-nțelegi iubirea ca pe ceva trupesc,
Eu înțeleg întregul din suflet să-l iubesc.
Ești un copil în suflet,
arșiță
mângâiere a focului din soare ce ne purifică și ne amintește că suntem…și apă.
brumă
lacrimile toamnei ce ard obrajii frunzelor și-a verii.
caniculă
patruzeci de grade la umbră, dar
dicționar - credință
adevăr
relativă cunoaștere și unică alternativă.
privit din mai multe unghiuri se transformă în minciună.
binecuvântare
ușa sufletului are clanța pe dinauntru.
noi
albină:
mic strop de lumină
ce adună în stropii de miere
dulceața și liniștea verii.
ca multe lucruri și persoane,
capătul fără miere are venin.
bou:
încăpățânat ce-și poartă cu fală
acasă:
casă a trupurilor și-a sufletelor noastre.
loc din care plecăm
doar pentru a avea unde ne întoarce.
amintirea:
pedeapsă a trufiei.
oglinda retrovizoare pe care viața ne-o ofera
admirație:
capacitatea de a lua model pe cineva
fără a-l imita.
capacitatea de a recunoaște valoarea omului
fără a-l invidia.
autodepășire:
pentru că nu am dreptul
să fiu piedică
nici
Te-am așteptat iubite, sperând să mă găsești,
Te mai aștept o viață caci nu știu cine ești.
Te-am așteptat iubite, mai multe nu-ți pot spune;
De-aș ști cum te numesti eu te-aș striga pe
Eu te-am găsit pe tine,
Sau m-ai găsit tu?
Nu știu ce-i rău, ce-i bine,
Că nu știu să-ți zic: Nu!
Și văd că dintre toate
Din câte am trăit
Mi-au lipsit multe, poate...
Tu sigur mi-ai
O, primăvară dulce, îți spun ,,Bine-ai venit!”
Tu pleci când vine vara și vii cred din zenit!
Te reîntorci aceeași, mereu toți ți se-nchină
Căci tu dai viață vieții, luminii dând lumină.
O,
De nu ai exista
În mine nu ar bate o inimă întreagă!
M-aș întrista
Când timpul ar trece greu, iar eu aș vrea să treacă.
Dar tu exiști
Mă întregești cum nimeni n-o mai face
Fără să miști
Tu
în viață sunt victorii și-înfrângeri pentru oricine
iar tot ce se întâmplă, făcut e pentru tine
de vrei să faci ceva, începe de pe-acum,
de vrei s-ajungi la țintă, te ține de-al tău drum.
nu
Gândesc ce vreau să uit și-o iau încet, pe rând:
Aș vrea să uit c-ai existat. Asta nu pot!
Căci mi-ai intrat sub piele și în gând
Și nu mai pot de-acolo să te scot.
Aș vrea să uit că viața-i
Privind prin fereastră, departe, în ger
Zării printre fulgii pufoși un înger
Ce-avea pe rochiță lalele.
I-am spus de îndată la Lele:
Te uită măi, Leleo afară, prin gheață!
Iar Lelea privind,
Au murit mugurii copacilor!
Își plâng ramuirile frumusețile pierdute,
Se frământă rădăcinile
De dorul copiilor
Desfăcuți ieri
Pentru o călătorie în viitor.
S-a oprit timpul!
Visele
Voi râdeți mult trăind haios
O viață ce-o simțiți ca mierea.
La voi n-au toate doar un rost,
La voi rost n-are nici tăcerea.
Căci râdeți mult gândind puțin
Și-astfel vi-i râsul de
Cândva ne-am întâlnit, de vis mi-ai făcut viața,
Mi-ai luminat trăirea spunând că mă iubești;
Mi-ai spus că-ți sunt stăpână, eu mă topeam ca gheața
Știind că ești pe-aproape, simțind că mă
Trecătorule, ce ești acum cândva și eu am fost;
Ce sunt acum, cândva și tu vei fi!
Nu plânge acum, că nu mai are rost,
Nu mă ajută și asta tu o știi.
Sărate lacrimi nu vreau să odihnească
Pe
De-aș fi ca alții nu mi-ar păsa
cu cine,
cât
și când eu viața îmi trăiesc.
De-aș fi ca alții, de toate m-aș lăsa :
de lene,
de visare;
de tine nu, căci te iubesc!
De ce țin minte
Ninge acum,
Sunt singur pe drum,
Nu-i nimeni alături de mine.
Ninge grăbit,
Eu nu sunt iubit
Căci n-am nici de ce, nici de cine.
Copil sunt, orfan
Și an după an
Aș vrea de Crăciun o
Cine-ar putea zice de unde vine vântul
Și unde pleacă râsul cu plânsul și cuvântul
Pe unde umblă gândul și cine ți-e sortitul,
Sau ce înseamnă viața, ori moartea, ori iubitul?
Sau cine știe
Ce ați făcut voi, oameni, cu numele ,,român’’
De spuneți că în țară doar proștii mai rămân?
De ce-ați lăsat voi lupii să roadă-n carne crudă?
De ce-ați permis acasă la voi să fiți
De-aș fi ca alții nu mi-ar păsa
cu cine,
cât
și când eu viața îmi trăiesc.
De-aș fi ca alții, de toate m-aș lăsa :
de lene,
de visare;
de tine nu, căci te iubesc!
De ce țin minte
Doar tu îmi dai curaj să fac ce nu-ndrăznesc,
Doar tu mă faci cu ură mai mult să te iubesc;
Doar tu îmi dai puterea să schimb și să accept,
Doar tu îmi dai motiv ca alergând să-aștept.
Doar tu
