Poezie
Lume multă, oameni puțini
1 min lectură·
Mediu
E lume multă-n stradă,
Dar oameni puțintei,
Ei merg făr`să mă vadă
Când trec pe lângă ei.
Eu știu că lumea-i hoață
Și-i rea, că este lume…
Mă perie prin față
Spunându-mi vorbe bune.
Dar își înfige colții
Când spatele-mi întorc
De aceea-n toiul nopții
De lacrimi ochi-mi storc.
Din plâns un gând m-agață
Și iarăși nu am somn
C-aș vrea în astă viață
Să fiu mereu un OM…
Mi-e teamă câteodată
Mai mult decât pot spune
Să nu devin vreodată
Din om, o biată lume.
Și ca să nu mă doară,
Cu - amar să nu mai plâng,
Eu iar mă duc la țară
Ca sufletul să-mi strâng.
De-acolo îmi iau puterea,
Acolo somnu-i somn,
Acolo-mi las durerea,
De-acolo mă-ntorc om.
00735
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Girigan Oana Gabriela. “Lume multă, oameni puțini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/girigan-oana-gabriela-0040932/poezie/14078252/lume-multa-oameni-putiniComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.