Girigan Oana Gabriela

O, mare dor, de ce nu vrei în pace să mă lași, De ce nu pleci în lume, de ce ești oare laș? De ce-mi topești speranța când vreau să te alung, De ce-mi scurtezi visarea, de ce-mi faci timpul

Am trăit frustrarea pietrei, suferința vulcanului și fericirea apelor scăpate din adânc. Am simțit exploziile florilor pe ramuri și stingerea unui om. Am privit lumina de dincolo de

Soarele-apune, coboară grăbit după dealuri Noaptea răsare, iese din nou dintre valuri Mereu se întâmplă astfel pe-nserat Când locul zilei de noapte e luat. Soarele apune divin ca și

e noapte–acum târzie, iar ceru–nalt senin; și–i găurit de stele, și–i găurit de lună… simt un fior în spate, ca gheara unui spin căci lupii sunt pe–aproape și urlă a ,,noapte buna!” o bufniță

sunt doar o umbră, o scânteie, ce-n lume umblă. sunt femeie. ești soare aprig și vânt turbat, trăind în lume, ești bărbat. cum vântul galeș zboară stârnind furiș scânteia trezeai

Mi-am pus pofta în cui Iar cuiul sus, în stele Pe timpul postului Să nu poftesc la rele. Mi-am pus lacăt la gură Să nu împroșc veninul, Să nu răspund cu ură Celui ce-mi dă pelinul. Am pus

Pe când umbra e-ntinsă de răsăritul lunii Eu te-aș îmbrățișa cu orice braț al lumii: Cu brațe de stejar, cu brațele de stea, Cu brațele de nor, ce-anunță vreme rea. Cu brațe de fierar, cu

Când întâlnesc copii orfani Ce-arar cunosc o mângâiere Sau văd bătrânii prinși sub ani Cu griji și boli, fără putere. Și-l văd pe cel ce-i orb născut, Tânjind o viață de lumină Zic: Doamne

În ciuda a toate, continui sa fiu conștientă de nemărginirea și limitele mele. În ciuda a toate, continui să ignor nemărginirea și limitele mele. Ce binecuvântare, ce blestem, ce

Ne naștem pui de oameni, ce doar părem întregi; Pășim în jungla vieții, ce nu prea are legi. Ne facem legi de cârpe, s-avem ce încălca Și ținem cont de bârfe, de parcă ar conta. Ne naștem fără

Într-o zi, un șoricel, Prăpădit și vai de el Urmărit de-o pisicuță Nas în nas dă cu-o văcuță! Și sfârșit, amar oftând Șoricelul mic, plângând Zise: ,,Rogu-te văcuță, Noi toți știm că ești

Viața-i un vis plin ochi de minuni În viață cunoști oameni răi dar și buni Viața e-un joc cu vise fierbinți În viață înveți să înșeli și să minți. Viața e scurtă, ușoară și grea Adesea îi vezi

Mi-am așezat bărbia în palme Iar coatele pe genunchii cărții. Ne-am privit și ne-am mirat una de alta: Cartea a descoperit că eu sunt o poveste, Eu am descoperit că în paginile cărții

În fața fierăriei Chircită pe o piatră, Cu ochi de jucărie E o biată, tristă fată. Cu haine ponosite Și ochi de câine blând, Cu vise ofilite, Cu părul smuls de vânt. E încă ziua crudă

tristețe, bucurie; bogăție, sărăcie; fericire, tristețe; tinerețe, bătrânețe; iubire, ură; adevăr, minciună; întunecat, senin; dușman, prieten; cald, frig; apă, foc. totul are un ceva

Azi-noapte m-am visat acasă, Și Doamne, ce frumos am mai visat! Deși sunt trează visul nu mă lasă Și mai visez și-acum că sunt la mine-n sat. M-am săturat de biata-mi colivie, M-am săturat de