Cartea lui Mihail Gorbaciov, Amintiri. Viața mea înainte și după Perestroika, a apărut în 2013 și este scrisă ca un omagiu adus soției sale decedate, Raisa Gorbaciova. Beneficiem de această
Romanul „Dezonoare”, de J. M. Coetzee, a câștigat în 1999 Booker Prize, în 2000 Commonwealth Writer’s Prize și a fost ecranizat în 2008 de Steve Jacobs, cu John Malkovitch în rolul
M-au lăsat copacii
în liniște.
Degeaba flutură spre zări
vîntul ăsta șturlubatec
eu tot vă spun că e pace.
Spahii turci
s-au perindat pe aici
și au lăsat o istorie mai bogată
decît
S-a topit soarele în nori
ca o nălucă albastră.
Oamenii pornesc la lucru
prin orașul-furnicar
Iar vîntul mătură ziarele
de pe taraba amintirii.
Primăvara își face de cap
prin vinele
Strugurii se ofileau timpuriu
pe coroana ta de ramuri.
Erai Tânărul.
Și vedeam
peste nori,
zâmbetul tău de jad.
Veșmântul tău alb
se cutremura
de sufletul zeilor,
și mi-ai cântat
din
Orele 7 și 18 minute. Dimineață soioasă de toamnă. Câteva domnițe pricăjite au scos sacoșele din sertare și au luat-o spre piață. Cum plouă mărunțel, și-au tras pe spate câte un parpalac gri și
Și îngerii plâng câteodată,
nu-i așa.
Al meu s-a prăbușit
în brațele unui tei
și s-a învăluit
în mireasmă,
mi-a trimis un plic
cu o scrisoare
în cariocă galbenă.
Se credea deja
Eminescu.
Pluteam pe un pătrar de lună
și am văzut la geam
chipul tău cu lumânare.
Degeaba-ți făceam semne din cer,
nu credeai că sunt eu
sau nu credeai, poate, în mine;
pe urmă, am coborât în visul tău.
Speranțele circulă pe căi aeriene,
dar cad la prima razie din zi.
Soarele sclipește ironic
ca o pleoapă, de după nori.
Degeaba apăs
pe butonul mecanic.
Tatăl meu de pe pământ,
suntem frați și surori
care nu-ți mai cerem pâine,
ci iubire.
Tatăl meu de sub pământ,
suntem pomi și flori
care ne hrănim din tine.
Tatăl meu de deasupra,
Cum să
A fost o corabie eșuată.
Din catargul mândru
au rămas câteva zdrențe
pe care le flutură mâhnit.
A fost un Titanic
dar nici urmă de
pahare de cristal.
O meduză sărută
cu patimă
cârma.
Și
Oricât s-ar spune că premiul Nobel avantajează o carte (mai ales din punctul de vedere al tirajului vândut), această onorabilă medalie are și reversul ei: vei avea tendința să iei
Astăzi a fost sărbătoare
căci am ucis capul hidrei
iar picioarele ei îmbrățișează
fără coordonare
copacii.
Era de culoare ciocolatie
și avea ochi albi.
Hidra avea dinți ascuțiți
și scuipa
SUA și URSS
sunt doi poli ai lumii
despre care
s-au spus prea multe.
Telejurnalele au obosit
de reprodus cuvintele
lui George W. Bush,
iar Vladimir Putin
este însuși chipul
artelor
Blond și chipeș la putere,
spintecă văzduhul
cu secerea de aur.
Ciocanul muncitorului tace
când secerea e la putere.
Uzinele s-au închis
pentru că el vine
cu miros de iarbă
răsturnată
la
Of, of, frumoasă țară a Moldovei
mireasă a pajiștilor însorite,
pribeagă fată a florilor sălbatice
oglindă ozană a copilăriei,
primăvară cu cireșe la urechi
iarnă caldă sub omăt
of, of, săracă
Am intrat în arena cu lei
și m-am prefăcut în gratie.
Cum altfel să înfrunt privirile lor galbene
și limbile lor însetate
să-mi mângâie aspru gleznele?
Pe urmă, nu știu cum s-a întâmplat
și
Am lăsat deoparte
cartea de bucate a literaturii
mă țin de beții fine
cu lichioruri și alcooluri sublime,
scriu extravaganțe
bănuind un Eminescu
greierii cântă de rup
la mandoline
Zilele trec, precum leoaicele tolănite în soare,
căscând carnivor spre lunetă,
zvârcolindu-se în nisipul iute.
Stau, vânător fascinat,
privirea alungită mi-e singura pușcă,
mă
Dacă folclorul românesc este expresia înțelepciunii populare, nu se putea să nu apară și varianta ei glumeață, care-și râde de prostie sub diferitele ei forme: Păcală. Simpaticul personaj este un
Păstorel – între ironie și tandrețe
Moto: „Acest volum, mă rog frumos,
În care am băgat de toate,
Deși sever pentru păcate,
E totuși scris de-un păcătos.
P.S. Dar
De curând,
papagalul meu din colivie
a prins,în sfârșit,
maneaua preferată a vecinilor:
do - re - mi - la
mai fals,
do - re - do
și nu știu cum naiba
domnul Guță ar păli de invidie
să audă
Mai nefericită decât un sărman condamnat
să numere firele dintr-o furtună de nisip,
sufăr de
tristețea hienelor sub lună,
furia leilor fixați de o țeavă neagră,
melancolia florilor de
Am lăsat deoparte
cartea de bucate a literaturii
mă țin de beții fine
cu lichioruri și alcooluri sublime,
scriu extravaganțe
bănuind un Eminescu
greierii cântă de rup
la mandoline