gina-elena afrasinei

Cartea lui Mihail Gorbaciov, Amintiri. Viața mea înainte și după Perestroika, a apărut în 2013 și este scrisă ca un omagiu adus soției sale decedate, Raisa Gorbaciova. Beneficiem de această

Romanul „Dezonoare”, de J. M. Coetzee, a câștigat în 1999 Booker Prize, în 2000 Commonwealth Writer’s Prize și a fost ecranizat în 2008 de Steve Jacobs, cu John Malkovitch în rolul

M-au lăsat copacii în liniște. Degeaba flutură spre zări vîntul ăsta șturlubatec eu tot vă spun că e pace. Spahii turci s-au perindat pe aici și au lăsat o istorie mai bogată decît

S-a topit soarele în nori ca o nălucă albastră. Oamenii pornesc la lucru prin orașul-furnicar Iar vîntul mătură ziarele de pe taraba amintirii. Primăvara își face de cap prin vinele

Strugurii se ofileau timpuriu pe coroana ta de ramuri. Erai Tânărul. Și vedeam peste nori, zâmbetul tău de jad. Veșmântul tău alb se cutremura de sufletul zeilor, și mi-ai cântat din

Orele 7 și 18 minute. Dimineață soioasă de toamnă. Câteva domnițe pricăjite au scos sacoșele din sertare și au luat-o spre piață. Cum plouă mărunțel, și-au tras pe spate câte un parpalac gri și

Și îngerii plâng câteodată, nu-i așa. Al meu s-a prăbușit în brațele unui tei și s-a învăluit în mireasmă, mi-a trimis un plic cu o scrisoare în cariocă galbenă. Se credea deja Eminescu.

Pluteam pe un pătrar de lună și am văzut la geam chipul tău cu lumânare. Degeaba-ți făceam semne din cer, nu credeai că sunt eu sau nu credeai, poate, în mine; pe urmă, am coborât în visul tău.

Speranțele circulă pe căi aeriene, dar cad la prima razie din zi. Soarele sclipește ironic ca o pleoapă, de după nori. Degeaba apăs pe butonul mecanic.

Tatăl meu de pe pământ, suntem frați și surori care nu-ți mai cerem pâine, ci iubire. Tatăl meu de sub pământ, suntem pomi și flori care ne hrănim din tine. Tatăl meu de deasupra, Cum să

A fost o corabie eșuată. Din catargul mândru au rămas câteva zdrențe pe care le flutură mâhnit. A fost un Titanic dar nici urmă de pahare de cristal. O meduză sărută cu patimă cârma. Și

Astăzi a fost sărbătoare căci am ucis capul hidrei iar picioarele ei îmbrățișează fără coordonare copacii. Era de culoare ciocolatie și avea ochi albi. Hidra avea dinți ascuțiți și scuipa

SUA și URSS sunt doi poli ai lumii despre care s-au spus prea multe. Telejurnalele au obosit de reprodus cuvintele lui George W. Bush, iar Vladimir Putin este însuși chipul artelor

Blond și chipeș la putere, spintecă văzduhul cu secerea de aur. Ciocanul muncitorului tace când secerea e la putere. Uzinele s-au închis pentru că el vine cu miros de iarbă răsturnată la

Of, of, frumoasă țară a Moldovei mireasă a pajiștilor însorite, pribeagă fată a florilor sălbatice oglindă ozană a copilăriei, primăvară cu cireșe la urechi iarnă caldă sub omăt of, of, săracă

Am intrat în arena cu lei și m-am prefăcut în gratie. Cum altfel să înfrunt privirile lor galbene și limbile lor însetate să-mi mângâie aspru gleznele? Pe urmă, nu știu cum s-a întâmplat și

Am lăsat deoparte cartea de bucate a literaturii mă țin de beții fine cu lichioruri și alcooluri sublime, scriu extravaganțe bănuind un Eminescu greierii cântă de rup la mandoline

Zilele trec, precum leoaicele tolănite în soare, căscând carnivor spre lunetă, zvârcolindu-se în nisipul iute. Stau, vânător fascinat, privirea alungită mi-e singura pușcă, mă

De curând, papagalul meu din colivie a prins,în sfârșit, maneaua preferată a vecinilor: do - re - mi - la mai fals, do - re - do și nu știu cum naiba domnul Guță ar păli de invidie să audă

Mai nefericită decât un sărman condamnat să numere firele dintr-o furtună de nisip, sufăr de tristețea hienelor sub lună, furia leilor fixați de o țeavă neagră, melancolia florilor de

Am lăsat deoparte cartea de bucate a literaturii mă țin de beții fine cu lichioruri și alcooluri sublime, scriu extravaganțe bănuind un Eminescu greierii cântă de rup la mandoline