Gîndind la toamnă

M-au lăsat copacii în liniște. Degeaba flutură spre zări vîntul ăsta șturlubatec eu tot vă spun că e pace. Spahii turci s-au perindat pe aici și au lăsat o istorie mai bogată decît frunzele pomilor, toamna. Dosoftei stihuiește în limba română după textele slavone Iar pe mine mă cuprinde amețeala gîndind la uriașa joacă de nori din Psaltirea în versuri. Oamenii mătură străzile negîndind la valoarea unei frunze ofilite cîtă istorie a vieții cuprinde în ea epiderma sfarogită. Sunt plină de amintiri deși viața mea nu a fost scurtă. Răsfoiesc o carte cu foile traversate de vreme și nu mă mai opresc din lecturi asupra timpului.