gina-elena afrasinei

Felinarele în noapte eclipsează luna. Sârmele de telegraf țin locul rămurelelor. Copilul meu e un mugur care cântă singur.

Sena - fluviu de cerneală cu anticari vetuști de când lumea, orașul furnicar se ridică pe schelă cu viteza metrourilor ce ies din pământ. Notre-Dame măsoară timpul prin porii ce respiră o dată

Un copil adună cireșe și scapă jumătate de coș peste ramuri. Ele par, din nou, crescute din ramura bătrână.

M-am născut sub o constelație în formă de floare. Nici crin regal, nici trandafir împărătesc, ci o albăstrea de câmp sărutată de fluturi, inspirată de cai. O specie rară, atât de populară

Și dintr-o frunză curge sânge dacă o desparți de fructul ei. Vrăbiile și-au făcut cuib în inima putredă a nucului, iar un câine legat meditează ce-o fi dincolo de gard.

Dimineți perpendiculare pe ceața orizontului lumina vine în cavalcade roșii și suflă în lumânare. Stelele în cană se topesc sângeriu iar eu mă culc la linia orizontului, să mă strivească

Triunghiul cu ochiul divin își întoarce privirea asupra noastră dar nu ne împarte în buni, răi și înțelepți, ci ne transformă în oameni. Oameni cu păcate, cu bucurii și cu decepții, oameni

Dă-mi o bucată de lună și am s-o fac pește. Meduzele s-ar aprinde precum candelele la icoană și stelele de mare s-ar eterniza în pulberea verzuie, iar sirenele și-ar ascunde sânii pe după

Am făcut jurământ cu ochii verzi niciodată să nu spun neadevărul oricât de sângeros ar fi el. Judecătorul zâmbește la greșelile din inimă iar în biblie am păstrat o narcisă pe care nu am

Hai să înfigem săgeți în soare cea mai mare victorie a omului ar fi hăcuirea luminii. Să ne facem proprietari pe fiece rază de lună să ne împărțim cerul ca pe o hartă școlară și până la urmă să

Cât poate să mai zboare o pasăre decapitată a cărei inima e stea: la infinit. Orice zbor e o vărsare de sânge pământul a rămas în urma tălpilor noastre. Și peștii trebuie să învețe

Dimineți fumurii prin geamuri pătate aduc răvașe vioaie de la vrăbiile aliniate în frontul vieții. Un copil își duce de ață tractorul iar eu m-am eternizat în vârsta neînsemnată de nouă

Pe sub cortul norilor zeii țeseau firele războaielor punice. Era distanța între pământ și cer atât de mică încât fulgerele se descărcau direct în inimă iar chipul lui Dumnezeu cobora în icoana

Prețul pe o carte de versuri e un non-sens, e simptomul absurdului într-o lume care amestecă valorile. Arta își selectează publicul pe alte criterii: sunt și oameni care, atunci când dau peste o

Vă scriu sub via impresie a manifestației care s-a derulat sâmbată, 28 octombrie 2006, in Piața Constituției, având drept stindard numele lui Cioran. Manifestanții au luat atitudine față