Plesnesc din nou muguri în livadă,
Și iarba crudă prinde-a se-nălța,
Dar ochii tăi nu pot acum să-i vadă,
Căci ei văd o coridă undeva.
Și nici pe mine nu mă văd acum,
Deși mi-e dor de tine
Că mă gîndesc la tine nu-i păcat,
Căci încă simt fiori și am și vise,
Dar ești femeia unui alt bărbat,
Iar inima-i cu porțile închise.
Să nu regreți nimic, la fel ca mine,
Azi nu mai sînt pe
Alb e cîmpul de narcise,
Toți și toate au prins culoare,
Urcă păstrăvi spre izvoare,
Barza de pe stîlp; venise.
--Victorie ! am învins !
Am trecut de înc-o iarnă,
Șubrezit și făr-o
Cînd te-am văzut întîia oară,
Privind absentă paste văi,
Gustînd din dulcea primăvară,
Cu trupul plin ,cu sînii goi...
Eu te priveam tăcut iubito,
Cum să îți stric frumosul vis,
Simțeam
Și lasă-mă și dute,
Și uită-mă și treci,
Nu te opri la mine,
Cel crud cu brațe reci.
Ci dute tu de caută,
Iubirea ori uitarea,
Nu-ți fie viața moartă,
Nici moartă întristarea.
Căci rămîn
Vai! cît am căutat pe cer,
Pe cea mai luminoasă dintre stele,
Azi am albit dar tot mai sper,
Să te găsesc iubito printre ele.
Vai ! cît am căutat prin munți,
Crăiasa cea mai mîndră dintre
Ce mult te mai iubeam odată eu,
Abia întors bărbat de la armată,
Tu încă fetișcană de liceu,
Frumoasă, pură, fără nici o pată.
Am construit palat în jurul tău,
Doar din speranțe, vise și
Cînd am simțit că te iubesc,
Atunci m-ai condamnat la moarte,
Dar nu regret c-am avut parte,
De-un simțămînt Dumnezeiesc.
Eu tare am fost de cînd mă știu,
De unde atîta moleșeală?
Să fie
Te privesc în ceața,
Existenței tale,
Ce te înconjoară,
Cu desișu-i mut.
Retrăiesc momentul,
Cînd rupeam petale,
Și m-apropii singur,
De acel trecut.
Te ai retras ca dama,
Ce salvează
Amurg de toamnă ruginiu,
În parc nu-i liberă o bancă.
Îndrăgostiții privesc luna,
Privind la cer își caută mîna,
Amugr de toamnă ruginiu.
Pe străzi e lume multă, multă,
Privesc perechile
Ploua.
Pe albastrul cer senin,
un singur nor
ne acoperea.
Plîngea,
și lăcrima sfios.
Mîhnit pe tot ce aveam în gînd,
ma-nțelegea.
Dar cum să mă ajute?
Cu simple lacrimi ude,
ma
De necredință te acuz,
Te acuz de maniere nule,
Te acuz de gesturile dure,
De viața-ți moartă te acuz.
Þi- acuz sfidarea ta tăcută,
Inteligența limitată,
Ziua ce vine, cea prezentă,
Þi-acuz
Tu cea care aprinzi așa ușor,
Atîtea focuri, atîtea pasiuni,
Tu cea plină de viață și umor,
Mă duci ușor spre casa de nebuni.
Speranța dată ieri, azi nu mai este,
Sărutul pătimaș a
Plecarea ta ma-mbătrînit subit,
Ai picurat în sufletu-mi otravă,
Pe sufletul ce atîta te-a iubit,
Pe inima ce încă e bolnavă.
Acum ai revenit și- mi dai speranțe,
Cît te-am urît mai ieri nu ai
Cînd am intrat citeai absentă,
N-ai ridicat privirea de pe carte,
Poziția ușor cam indecentă,
Imi trase brusc privirea într-o parte.
Eu mi-am făcut curaj o săptămînă,
Să vin să-ți spun că te
Vai femeie! Cît ești de frumoasă,
Și cîtă energie ai în tine,
Mă mir că m-ai ales dar nu-mi mai pasă,
Sînt fericit că astăzi ești cu mine.
Tu mai tîrît prin cîrciumi deocheate,
Făcîndu-ți coc
Cînd îmbătrînești,
Deseori ninge cu gînduri,
Cînd le exprimi,
De printre rînduri,
Se înalță praful amintirii,
Și argintul nopților iubirii,
Așterne apoi gingaș în plete,
Neaua-mplinirii și a
Acuzînd dureri în suflet,
Își plimba ea calda \"dog\" -ul,
Dar se vede după umblet,
Că are inima ca focul.
Zi de zi ,seară de seară,
Plimbă speci canină,
De-i privești te înfioară,
Cînd el
Însingurat în jur și-n suflet,
Adeseori aș vrea să mor,
Parcă și aud al morții umblet,
Pornind din iad înspre Humor.
Să facă vrea un pact cu mine,
Spre neființă ,spre mormînt,
Luîndu-mi
Astăzi mi-am amintit de tine,
Cînd răsfoiam un vechi album,
Nu știu de-i rău sau de e bine,
Dar lăcrimez ușor și acum.
Și cîte vise am avut,
Cîte speranțe au murit,
Azi nu regret că te-am
Rîul a-nceput să curgă,
Și eu am început să curg,
El se îndreaptă spre o luncă,
Eu mă îndrept spre un amurg.
Rîul sa potolit și curge,
Și eu m-am potolit acum,
Pe el azi nimeni nu-l
Se-ntorc cocorii, pe lac văd și o rață,
A mai trecut o iarnă. Am învins.
Slăbită iarna mi se-nchină-n față,
Ea se retrage ninsă, eu mă retrag mai nins.
Parcă au trecut de mult
Nevastă am de zece ani,
Și-n timpul ăsta am priceput,
Că dacă nu poți să-i dai bani,
Ești fals,ești bleg, ești prost crescut.
Bine, nu-mi trebuise mie,
Ațîția ani ca să-nțeleg,
Că ori îi dai
Nu vreau să te iubesc ca la-nceput,
Enunțul e prea vechi și prea banal,
Chiar dacă astăzi poate te-am pierdut,
Să știi că te iubesc ca la final.
Mi-ai fost prietenă, mi-ai fost amantă,
Și ne
