Nu știu cînd s-or găti zilele mele,
Ca să le-adun pe toate într-o carte,
Nu știu nici cînd mă voi urca la stele,
Nu știu nici cînd voi coborî în moarte.
M-așteaptă bunicii, părinții,
Să ajung
Doamne dă să mor în iarnă,
Ca să nu miros urît,
Dar vă rog nu-mi puneți goarnă,
Și nu mă-ncheiați la gît.
De-ai să simți în plina zi ,
Un fulg ce-ți căzu pe față,
Să-nțelegi că poate
Eu astăzi sînt trist, tu astăzi ești tristă,
Afară e frig și plouă din nou,
Ne scapă cristale de plîns în batistă,
Și un geamăt ușor lipsit de ecou.
Se apropie iarna geroasă și lungă,
Și nu-s
Pe un pat de flori și stele,
Te aștept să vii la noapte,
Tu iubirea vieții mele,
Să asculți duioase șoapte.
Și așezată-ncet pe spate,
Să privești spre carul mare,
Eu te-acopăr cît se
Superbă iarnă, Soare și ger,
Zăpada scîrțîie imaculată,
Și caii focoși cu poctoave de fier,
Aleargă sub pădurea fără de pată,
Și cîinii se aleargă de parcă se bat,
Se trîntesc și iar se ridică
Astăzi mi-am amintit de tine,
Cînd răsfoiam un vechi album,
Nu știu de-i rău sau de e bine,
Dar lăcrimez ușor și acum.
Și cîte vise am avut,
Cîte speranțe au murit,
Azi nu regret că te-am
În viața asta ca o amăgire,
Atît de-ndepărtat de Dumnezeu,
Clădește-n orice zi o amintire,
Și poart-o acolo în inimă mereu.
N-ai să regreți cînd peste ani și ani,
Lipsit de ajutor și în
Plecarea ta ma-mbătrînit subit,
Ai picurat în sufletu-mi otravă,
Pe sufletul ce atîta te-a iubit,
Pe inima ce încă e bolnavă.
Acum ai revenit și- mi dai speranțe,
Cît te-am urît mai ieri nu ai
E plin cimitirul inimii mele,
Atîtea iubiri am ucis prematur,
Mă așteaptă desigur pedepsele grele,
În viața eternă cea fără contur.
Și gîndul mă doare și visele dor,
Iar mintea mi-e plină de
De ce-ai plecat iubita mea,
Te-as fi iubit si azi...probabil,
A fost un gest impardonabil,
Pe care nu-l mai pot uita.
Cînd peste ani ai revenit,
Și-ai vrut din nou să fii cu mine,
Din tot ce
Vino odată vară fierbinte,
Și ia clăbucii ăștia de pe cer,
Că-s nervos și mă doare un dinte,
Vreau să mă-ncălzesc nu să pier.
Frigiderul mă tem să-l deschid,
Că e gol precum contul de
Copii,e trist și e pustiu în casă,
Nu pot mînca cînd mă așez la masă,
De viață și de toate nu-mi mai pasă,
Copii veniți ! Vă rog veniți acasă.
Viața e grea iar eu ca mîine mor,
Iar voi
Tu cea care aprinzi așa ușor,
Atîtea focuri, atîtea pasiuni,
Tu cea plină de viață și umor,
Mă duci ușor spre casa de nebuni.
Speranța dată ieri, azi nu mai este,
Sărutul pătimaș a
Ce trist e dimineața fără tine,
După un vis lipsit de culori,
Cît de amară mi se pare viața,
Precum cafeaua băută în zori.
Of ! cît aș da să mă trezesc cu tine,
Și cu mirosul tău
Cînd îmbătrînești,
Deseori ninge cu gînduri,
Cînd le exprimi,
De printre rînduri,
Se înalță praful amintirii,
Și argintul nopților iubirii,
Așterne apoi gingaș în plete,
Neaua-mplinirii și a
Ai revenit și veselă și bună,
Pe unde ai fost nu voi afla nicicînd,
La tine-n ochi e soare, la mine doar furtună,
Să te ucid sau nu e tot ce am în gînd.
Mai ai în păr un fir uscat de iarbă,
La
Pe vremea asta caldă și frumoasă,
Ar trebui să te bronzezi la mare,
Tu stai lîngă cafeaua de pe masă,
Co ochii plînși sub ochelari de soare.
În mînă-ți tremură stinsă țigara,
Iar floarea ce-o
Plesnesc din nou muguri în livadă,
Și iarba crudă prinde-a se-nălța,
Dar ochii tăi nu pot acum să-i vadă,
Căci ei văd o coridă undeva.
Și nici pe mine nu mă văd acum,
Deși mi-e dor de tine
Sînt singur și e sărbătoare,
Sînt întrun hal fără de hal,
Iar inima în piept mă doare,
Și am un gînd ascuns: suicidal.
Și am prieteni,familia e mare,
Dar toți sînt duși în lumea largă,
Și-i
Să fiu al dracului de știu,
De ce mai părăsit,
Revino! Încă nu-i tîrziu,
Doar știi că te-am iubit.
Doar știi că încă te iubesc,
Și că mi-e dor de tine,
Pe nimeni alta n-o doresc,
Revino
Cînd te-am văzut întîia oară,
Privind absentă paste văi,
Gustînd din dulcea primăvară,
Cu trupul plin ,cu sînii goi...
Eu te priveam tăcut iubito,
Cum să îți stric frumosul vis,
Simțeam
Citeai povești de frații Grymm,
Și am rîs,
Vai !Ce-am mai rîs de tine,
Tu-mi reproșai din ochi...sublim,
Și ai spus doar;
--Gigi, nu e bine!
Te-am scos la dans.Dansai stîngaci,
Și-am rîs,
Vai
Atenție! Ne mor părinții,
De supărare și nevoi,
Le cade părul, le cad dinții,
Nu-i părăsiți copii și voi.
Veți regreta foarte curînd,
Căci ei se duc și nu mai vin,
Și-o să vă macine un
Alb e cîmpul de narcise,
Toți și toate au prins culoare,
Urcă păstrăvi spre izvoare,
Barza de pe stîlp; venise.
--Victorie ! am învins !
Am trecut de înc-o iarnă,
Șubrezit și făr-o
