Poezie
Singuratate
1 min lectură·
Mediu
Sînt singur și e sărbătoare,
Sînt întrun hal fără de hal,
Iar inima în piept mă doare,
Și am un gînd ascuns: suicidal.
Și am prieteni,familia e mare,
Dar toți sînt duși în lumea largă,
Și-i trist că-n zi de sărbătoare,
Gînd păcătos să mă atragă.
Am oferit atîta dragoste în viață,
Și i-am ajutat pe toți cum am putut,
De ce în fiecare dimineață,
Sînt singur,trist și abătut.
Afară natura renaște sublim și rapid,
Doar eu sînt trist și copleșit de dor,
Am devenit posac și prea acid,
Ajută-mă Doamne să scap sau să mor.
001834
0